My Third Blog

Esme, coordonatoarea noastra de nunta, a aliniat cuplurile in spatele usii de la intrare. Rosalie si Emmett, Angela si Ben, Alice si Jasper, fetele tinand baietii de brat, si asteptand cu totii ca Esme sa le dea semnalul ca pot incepe sa mearga. Eu stateam in spatele grupului sperand, incercand sa-mi potolesc nervii.

Afara am auzit viorile incepand sa cante. Esme le-a spus lui Emmett si Rosalie sa inceapa sa mearga.

Eu am inceput sa respir din ce in ce mai repede si imi doream sa nu fi luat nicio gustare inainte de a ma machia, deoarece acum totul ameninta sa imi vina inapoi. Si totusi de ce mi-era atat de frica? Asta e ce am vrut cu adevarat, corect? Tot ce mi-am dorit a fost sa fiu vesnic cu el si asta era cea mai umana modalitate de a face asta. Luam guri adanci de aer ca sa ma calmez.

Alice s-a intors spre mine, zambind larg si facandu-mi cu ochiul. Jasper a tras si el cu ochiul la mine si a inceput sa rada, clatinand din cap. Dintr-o data am simtit un val de calm linistitor care curgea peste mine.

Angela si Ben au inceput si ei sa mearga.

„Edward e chiar afara si-i tremura genunchii”, a ras Alice.

„Voi doi chiar sunteti amuzanti”, a chicotit Jasper.

„Incepatori”, i-a amintit Alice.

Edward era in mod normal atat de calm si de adunat in momente ca asta. Eram recunoascatoare ca nu o sa trec prin asta singura. Insemna ca el n-o sa poata sa rada de mine mai tarziu, referitor la asta.

„Alice, Jasper, voi urmati”, a spus Esme.

Charlie mi-a luat mana si mi-a strans-o. „Te iubesc, Bella”.

„Si eu te iubesc, tata”.

„Intotdeauna o sa fii fetita mea”.

Si-a ridicat bratul indoit, in asa fel incat sa il pot prinde de antebrat. Bateam nerabdatoare din picior asteptand sa aud muzica schimbandu-se, semn ca era timpul sa apar.

Si s-a intamplat.

Am inhalat adanc si am facut primul pas inainte.

Am pasit prin pragul usii. O adiere racoroasa mi-a zburat prin par. Ochii mei l-au gasit imediat. Am urmarit cum expresia lui nervoasa s-a inmuiat la prima privire pe care mi-a aruncat-o. Mainile i-au cazut din fata, in lateralele lui. Se foise nervos. Acum zambea cu ochii. Ei radiau fericire.

Pe fata mi-a izbucnit un zambet stralucitor. Totul se simtea atat de ireal. Am continuat sa merg pe culoar, prin multimea de oameni, neobservandu-i pe niciunul. Ochii si inima imi erau blocate pe el.

Cand am ajuns la capat, Charlie m-a sarutat pe obraz si s-a asezat pe locul lui. Edward mi-a luat mana si m-a condus pe platforma unde el si ceilalti stateau.

Carlisle a inceput ceremonia, insa eu nu ma puteam concentra pe niciun cuvant din ce spunea. Ochii mei si ai lui Edward erau prinsi unii in ceilalti. Niciunul dintre noi nu indraznea sa-si miste privirea. El mi-a zambit si a mimat din buze „Te iubesc”. Am auzit pe cineva dregandu-si glasul si multimea a inceput sa rada incetisor. Atentia mea a sarit brusc la Carlisle. El zambea, uitandu-se de la mine la Edward si inapoi.

„Edward? Juramintele tale?”, a repetat Carlisle.

Edward a ras incet de sine insusi. Oh, da. Scuzele mele”.

A facut o pauza ca sa se gandeasca pentru un moment, in timp ce se uita la picioarele lui. Si-a ridicat privirea la mine si a inceput sa vorbeasca.

„Bella, din primul moment in care te-am vazut, am stiut ca e ceva special la tine. Tu esti diferita. Ceva din tine m-a atras fara scapare. N-am putut sa ma opresc sa ma gandesc la tine. Visam la tine cu ochii deschisi, neincetat. Inca mai fac asta. Ziua din poienita noastra a fost ziua in care am realizat ca nu puteam exista fara tine. Ai adus cu tine un nou sens al vietii. Ma simteam in sfarsit intreg. Iubesc totul la tine. Neindemanarea ta este induiosatoare, zambetul tau este rapitor, inima ta calda, altruista ma minuneaza…”, a facut o pauza ca sa se reculeaga. Si-a intins o mana cu care mi-a atins fata si a continuat. „Sunetul inimii tale este cantecul vietii mele, caci fara el eu sunt nimic. De-abia astept sa imi petrec o eternitate langa tine. Sunt pe veci al tau”. S-a intins dupa mana mea si a ridicat-o la buzele sale ca sa o sarute.

„Bella? Ti-ai pregatit juramintele?”, a intrebat Carlisle.

Am dat din cap ca da.

„Eu nu-mi imaginez viata fara tine. Legatura dintre noi doi niciodata nu va putea fi rupta. Esti stanca mea, protectorul meu, usurarea mea, esti totul. Tu ai suflat atata viata in mine”. Ochii lui Edward se uitau adanc in ai mei. Erau intensi si plini de dor. Am continuat „Tu esti cel mai bun prieten al meu…”. atunci am prins ochii lui Edward fulgerand rapid spre dreapta lui, asa ca privirea mea i-a urmat.

Am vazut, chiar daca nu-mi venea deloc sa cred, o silueta pe jumatate dezbracata, stand langa marginea padurii, uitandu-se fix. Jacob. Ochii lui m-au sfredelit si m-au prins cu garda lasata. M-am impiedicat in cuvinte.

„Eu-eu…”, puteam sa-i simt durerea. Ma ardea pe dinauntru. El s-a intors incet si a disparut din vedere. Mi-am continuat rapid juramintele, sperand ca nimeni nu a vazut nimic, si mi-am intors ochii inapoi la Edward. Ochii lui pareau nesiguri pentru un scurt moment…de parca nu era sigur ca el este cel pe care il doream cu adevarat. Dorinta m-a umplut cu un nou val de entuziasm.

„Tu si numai tu…”, am continuat. „…esti cel cu care doresc sa-mi petrec viata. Nu exista nimeni in universul asta care sa poata vreodata sa ma ia de langa tine”. Am incercat sa-i confirm asta prin vocea puternica, acesta fiind un pasaj care nu fusese in juramintele pe care le avusesem pregatite de dimineata.

Am tacut si m-am uitat adanc in ochii lui Edward. Ei s-au indulcit si s-au topit. Cum as putea vreodata sa vreau sa fiu cu altcineva?

Carlisle a inceput din nou sa vorbeasca. Amandoi am continuat sa ne privim intens. Emmett s-a intins spre noi cu inelele. Edward s-a intins dupa al meu fara macar sa se uite. Eu l-am luat pe al lui in mana dreapta. Am schimbat inelele.

Prin vartejul de ganduri care imi alergau prin minte, am reusit sa-l aud pe Carlisle spunand „Poti saruta mireasa”.

Ochii lui Edward s-au luminat de fericire si un zambet imens i s-a intins pe fata. S-a intins si mi-a luat fata in maini, aplecandu-si capul spre al meu ca sa ma sarute. Esme ne spusese sa pastram sarutul destul de cuminte de dragul familiei. Eu mi-am infasurat bratele in jurul lui pentru putinele momente cat a durat sarutul nostru. Cand Edward s-a retras, a revenit sarutandu-ma rapid inca o data. Mi-a gasit mana si ne-am intors spre multime.

„Va declar Domnul si Doamna Edward si Bella Cullen”. Toti au inceput sa aplaude si sa ovationeze. Fiori imi treceau pe mijlocul spatelui cand mi-am auzit noul nume. Bella Cullen. Isabella Marie Cullen. Perfect. Am inceput sa pasim pe culoar inapoi spre casa.

„Va rugam sa ne urmati”, a aratat Carlisle spre casa.

Alice, desigur, decorase casa minunat cu tone de flori si bomboane de ciocolata. Linia audio pusese amplasata jos ca la petrecerea de absolvire, numai ca de data asta se auzea muzica clasica placuta. Cei de la compania de catering erau in spate, unde fusese amplasat bufetul, pe care trona mancarea perfecta aleasa de mine, care ii astepta pe invitatii mei.

Eu si Edward ne-am furisat sus, ca sa fim putin singuri, in timp ce toti ceilalti se faceau comozi. Odata ce am ajuns in camera lui, s-a intors la mine si m-a sarutat cu mai multa pasiune decat ma sarutase vreodata. Buzele lui erau hotarate peste ale mele si totusi atat de moi. Era plin de o intensitate pe care nu ma lasase niciodata sa o vad. Mainile lui s-au agatat strans de spatele meu si au alunecat in sus si-n jos pe corpul meu. Pentru un foarte scurt moment si-a permis ca mainile lui sa coboare si mai mult si sa-mi atinga posteriorul, lucru pe care nu-l mai facuse niciodata inainte. M-a tras mai aproape de el intr-o imbratisare tandra. Buzele lui s-au miscat de pe ale mele si au coborat de pe linia maxilarului spre gat. Mi-a gasit scobitura gatului descoperita si si-a trecut buzele peste ea, sufland respiratia lui racoroasa peste mine. Si-a continuat drumul in sus, din nou pe gat, apoi a ajuns la ureche si s-a oprit. Limba lui a trasat cu tandrete lobul urechii mele.

Mi-a soptit pe un ton mai mult decat seducator. „Cand te-am vazut venind dinspre casa, am crezut realmente ca o sa mor din nou. Respiratia m-a parasit. Nu puteam sa gandesc, nu puteam sa respir, nu puteam sa ma misc. Tot ce vedeam erai tu si tu esti absolut cea mai frumoasa si mai minunata persoana pe care am intalnit-o vreodata in toti anii astia. Nu exista barbat mai norocos decat mine.” M-a sarutat pe fata, langa ureche, atunci cand a terminat de vorbit si a inhalat profund parfumul meu. „Te iubesc” Si-a tras fata inapoi ca sa-mi poata intalni ochii. Eu eram paralizata. Cuvintele lui…ochii lui, atat de pasionali. Gura imi era intredeschisa de cat de coplesitor era. El era ca o magie in viata mea. Intregul corp imi prindea viata sub atingerea lui. Fiecare particica din mine se infiora. Inima imi gonea….si eu nu ma puteam misca. Apoi el a zambit si a fost si mai rau.

„Si…si eu te iubesc”, m-am balbait eu. El m-a sarutat din nou.

„Esti atat de frumoasa acum. Intotdeauna esti frumoasa, dar am sa-mi amintesc vesnic aceasta zi”. Mainile lui le-au gasit pe ale mele si mi le-a tinut strans.

mi-am permis ca pentru o secunda sa-mi iau privirea din ochii lui, ca sa ratacesc pe corpul lui. Purta un costum negru perfect croit. Sub sacou purta o camasa alba cu o vesta aurie si o cravata neagra. Ii completau perfect ochii. Era absolut minunat. Arata ca un manechin pe pasarela.

„Si tu arati minunat”, am reusit eu sa spun.

A zambit. „Ah, pai, iti multumesc, Doamna Cullen”.

Un oftat de fericire mi-a scapat de pe buze. „Daca nu te opresti s-ar putea sa nu apuc sa mai traiesc ca sa particip la receptia noastra”.

„Sa opresc ce?” a ranjit el. El stia foarte bine ce facea.

„Ma ametesti. Nu face pe prostul!”, radeam acum, incercand sa rup vraja lui.

„Nu asta am vrut…Dar am niste sentimente foarte puternice pentru tine acum. Cred ca pot sa spun cu certitudine ca s-ar putea sa fiu cel mai fericit barbat in viata in secunda asta.”

„Si eu sunt cea mai norocoasa fata in viata. Doar ce m-am maritat cu frumosul, puternicul, stralucitorul Edward Cullen…”

El m-a sarutat inca o data.

„O sa ma duc jos sa salut pe toata lumea. Te schimbi? Ma tem ca neindemanarea ta va fi amplificata in rochia asta lunga”.

Am ras si m-am uitat in jos la mine. Eram sigura ca are dreptate. „Ar fi mai bine sa ma schimb, nu? Alice mi-a pregatit o rochie alba, scurta si foarte draguta in care sa ma schimb. O sa ma schimb chiar acum”.

El s-a intors la mine cu mana pe clanta. „Ne vedem in curand, iubito”.

Am mers pana in camera lui Alice si am scos rochia alba, scurta. Era pana la genunchi si infoiata. Partea de sus era fara bretele. Speram ca sanii mei sa fie suficient de mari ca sa o sustina. Am chicotit la gandul asta. Mi-am dus mainile la spate ca sa incep sa deschid nasturii rochiei mele de mireasa si am realizat rapid ca n-as putea sa fac asta singura. M-am dus pana la fereastra si am localizat-o rapid pe Alice.

„Alice!”, am strigat. Ea s-a intors si s-a uitat la mine. „M-am intepenit! Am nevoie de ajutor!”, ea a ras si a inceput sa mearga spre casa.

Usa de la dormitorul ei s-a deschis in doar cateva secunde.

„Multumesc”, am oftat.

„Si deci care a fost treaba cu Jacob?”, a intrebat ea.

Ma luase pe nepregatite.

„Nu stiu”, am raspuns eu sincera. Mainile ei alunecau cu usurinta peste nasturii mei.

„Imi pare rau pentru pusti. El doar trebuie sa accepte lucrurile asa cum sunt”.

M-am gandit la asta un moment inainte sa raspund. „Nu cred ca o sa accepte vreodata. Chiar nu mai cred ca vom mai putea sa fim prieteni de acum incolo. In mod special din moment ce o sa fiu ca voi cat de curand”.

„Cred ca sa fiti prieteni va fi foarte aproape de imposibil”.

Cuvintele ei au durut. Alegeam cea mai mica din doua rele. Nu puteam sa traiesc intr-o lume fara Edward. O lume fara Jacob pur si simplu ma intrista, dar voi supravietui.

Am schimbat subiectul in timp ce imi trageam rochia cea noua. „Si cu Volturii cum e?”

Ea a ezitat inainte sa raspunda. „Ii monitorizez indeaproape. Voi plecati la prima ora maine dimineata. O sa fie bine. O sa vorbesc cu Jane si o sa-i explic ca planul este sa fii transformata cat timp esti plecata. Ii vad lasandu-te in pace.”

„O sa mai stea mult aici?”

„Nu. Ei vor doar sa-i transmita lui Edward ca timpul a expirat. E un lucru bun ca Edward s-a relaxat in ceea ce priveste transformarea ta”.

„Ma bucur”.

„Si eu, surioara”, mi-a zambit ea. „Exista totusi o foarte mica problema”.

Mi-am aplecat capul intr-o parte.

„Jane l-a vazut pe Jacob. Ea stie ca noi am ne-am imprietenit intr-un fel cu lupii”, a facut o pauza. „Asta nu e de bine”.

Ah. Asta era impotriva legii vampirilor. Nu trebuia sa fraternizezi cu dusmanul.

Mi-am dus mana la frunte. „O sa se termine vreodata?”

„Jane doar o sa ne avertizeze, asta-i tot. O sa fie cu ochii pe noi. Ei cred ca s-ar putea sa devenim o problema in viitor. Ne marim familia prea mult si acum avem si lupii ca prieteni. Lui Jane nu-i place asta”.

„Cred ca nici mie nu mi-ar placea”.

„Haide sa mergem jos, la petrecerea ta”, m-a impins cu blandete Alice din spate.

Petrecerea s-a terminat repede spre surprinderea mea. Eu si Edward am dansat pe melodia noastra, „Amazed” a celor de la Lonestar. La sfarsitul petrecerii eram extenuata de la a fi in centrul atentiei, ceva ce eu uram. Renee a mai ramas in casa Cullen mult dupa ce restul invitatilor plecasera, facand cunostinta cu noua mea familie si cu noua mea casa. Eu si Edward urma sa impartim camera lui.

Dimineata, avionul nostru particular pleca din Port Angeles la ora 10 fix. Vroiam sa ma odihnesc bine inainte sa plecam in luna noastra de miere, asa ca eu si Edward am anuntat ca ne retragem si am urcat la etaj.

„Sa nu va distrati prea tare!”, a strigat Emmett dupa noi.

Am chicotit in barba. Relatiile intime in casa asta aveau sa fie foarte stanjenitoare.

Edward a ras. „Doar o sa rascumpere tot timpul pe care l-am petrecut departe de casa din cauza ta si a lui Rosalie”.

Rasul lui Emmett a bubuit mandru. Ochii lui Rosalie s-au ingustat la Edward si s-a intors cu spatele la el.

Edward m-a ridicat in bratele lui si m-a purtat sus, in camera noastra. M-a asezat pe cuvertura patului si s-a cuibarit langa mine.

„Stiu ca asta ar putea sa ti se para ciudat”, am ezitat eu, sperand sa nu-i ranesc sentimentele. „Dar…putem sa asteptam pentru prima noastra data inca o zi?”

El s-a tras inapoi de langa mine si s-a uitat in ochii mei. Ei ii erau mariti de surpriza. „Vrei sa astepti?”, a spus el rar. „Tu? Tu, care ai tot facut crize de nervi in legatura cu asteptatul, vrei sa astepti?”, el parea foarte sceptic, de parca ar fi crezut ca faceam glume.

Fata mi s-a inrosit. Intregul corp parea ca-mi luase foc. „Am trac”, am zis eu direct.

Edward a ramas tacut pentru o clipa si apoi a bufnit in ras. L-am pocnit in joaca peste umar.

„Vorbesc serios! Nu cred ca pot su toata lumea care asculta. E prea penibil!”

„Daca vrei, pot sa ii rog sa plece”. El parea mult mai nerabdator decat crezusem.

„Nu! Asta ar fi si mai penibil. Nici n-as vrea sa aud ce ar spune Emmett”.

„Asta va fi oricum inevitabil”, a chicotit el. „Vrei sa mergem undeva? In poienita?”

Am cumpanit asta un moment. Edward se uita ma mine tandru, asteptand raspunsul meu, in timp ce-si trecea degetele prin parul meu.

„Stii”, a inceput el. „Nu ma deranjeaza sa mai astept o zi.” M-a sarutat pe varful nasului. „Ce este inca o zi in plus pentru mine?”

M-am cuibarit mai tare in el, ingropandu-mi fata in gatul lui racoros. „Imi place ideea aia”.

„Ok”, a soptit el. „Pana maine”.

Edward m-a ridicat ca sa ne invelim in cuvertura. M-a asezat la loc pe perna si s-a tras mai aproape de mine, in final infasurandu-ne strans in patura groasa de dedesubt.

M-a sarutat pe crestetul capului. „Noapte buna, sotia mea”.

Am zambit la cuvintele lui si am inchis ochii.

„Noapte buna, sotul meu”. Mi se parea ca suna ciudat. Sot. Am chicotit incet.

„Ce e asa de amuzant?”, a soptit el.

Am oftat fericita. „Sotul meu”, am repetat eu. „Imi place”.

De data asta, el a ras. „Si mie, iubita mea. Si mie”.

Am incercat sa-mi las mintea sa rataceasca libera. Eram extenuata. Aveam o gramada de lucruri la care sa ma gandesc maine.

Inainte sa-mi dau seama, am alunecat in somn, un somn adanc.

***

Acest capitol ii este dedicat sotului meu, Dan, pentru aniversarea a 3 ani de la nunta noastra, cu toata dragostea mea.