My Third Blog

Mi-am deschis incet ochii, strambandu-ma la stralucirea zilei. Am observat o silueta, in dreapta mea, stand pe marginea patului meu. Era capul lui Edward. Era ingenunghiat pe podea, sprijinindu-si capul si bratele pe marginea patului, urmarindu-ma. Arata ca un inger. M-am ridicat intr-un cot si am zambit in jos, la el.

„Ce faci?”

El a luat o gura mare de aer. „Doar te priveam, viitoarea mea sotie”.

Arata de parca era euforic. Expresia de pe fata lui era atat de calma si de linistita. M-am intins si l-am atins usor. El s-a lasat in mangaierea mea si zambetul i s-a largit. Si-a intors capul ca sa-mi poata saruta palma si apoi a intins bratul ca sa-mi traga trupul mai aproape de el si mi-a sarutat buzele. Sarutul lui a fost dulce si plin de emotie., insa, in acelasi timp, lenes si intentionat. Daca ai putea spune printr-un sarut ca el te iubeste….atunci asta era acel fel de sarut. Inima mi-a batut cu putere de fericire.

Si apoi am revenit la realitate. Ochii mi s-au deschis brusc si m-am uitat la ceas. 9:30. dormisem mai mult decat vrusesem. Fara sa vreau, m-am tras din sarutarea lui.

„E tarziu! Am intarziat!”, am gafait eu.

„N-ai intarziat”, a spus el cu cea mai catifelata si lina voce. Instantaneu, m-am relaxat putin.

„Dar programarea mea la coafor este la 10 si nu sunt inca gata sa plec”, corpul incepuse sa mi se miste, incercand sa ma rostogolesc din pat.

„Asta inseamna ca n-ai intarziat….trebuie doar sa te grabesti”.

„Stiu….si TU…” am accentuat cuvantul `tu` si am aratat cu degetul spre el, „nu ma ajuti”.

„Scuze”, a oftat el si s-a ridicat langa mine. „Banuiesc ca mai bine te las singura”.

M-am intors spre el si mi-am infasurat bratele in jurul taliei lui. „As fi vrut sa fi putut ramane…”

Buzele lui reci mi-au mangaiat fruntea. „O sa fie o zi foarte lunga fara tine”.

„Diseara o sa ma revansez”, ochii lui au stralucit cand am zis asta. A facut un pas spre fereastra mea si mi-a aruncat zambetul lui alb si stralucitor inainte sa dispara.

Eu am clatinat din cap si am inceput sa ma pregatesc de plecare.

Inainte sa-mi dau seama, Alice, Rosalie si Angela stateau in masina lui Rosalie claxonand si strigand la mine sa ma grabesc. Am iesit in goana din casa.

„Bella se marita azi!”, scanda Alice cu suficient entuziasm cat pentru zece persoane.

Fluturii din stomacul meu incepeau sa se formeze din nou. De fapt, ma simteam putin rau. Mintea mea nu se putea abtine sa nu se intoarca in ziua de 4 Iulie…Stiam ca o vazusem. Fusese un avertizment. Simteam asta. Speram doar ca ei sa mai poata astepta cateva zile. Vroiam sa ma bucur putin de nunta mea.

Am oprit in parcarea din fata salonului „Tunsori la Moda”, singurul salon de coafura din Forks, si am gasit cu usurinta un loc unde sa oprim masina. Salonul era pe artera principala din Forks. Pe aceasta artera era un spatiu larg pe trotuare, unde se plimbau o gramada de oameni, si inca vreo alte zece magazine mici. Clopotelul atasat de usa salonului a sunat atunci cand noi patru am intrat. Proprietara, Caitlin, a alergat spre mine si m-a imbratisat.

„Bella! Nu-mi vine sa cred ca te mariti!”, a tipat ea. Caitlin o cunostea pe mama. Ele fusesera prietene candva. „Sunt atat de bucuroasa ca eu o sa-ti fac parul. Te-ai gandit ce vrei sa-ti faci? Sper ca da!”, m-a impins pe un scaun si mi-a desfacut parul din elastic. Celelalte trei au fost si ele asezate.

Am zambit la ea, „Infoiat si senzual! Vreau ca jumatate sa fie ridicat si jumatate lasat si cu bucle mari, lejere”.

„Buna alegere. Si destul de usor de realizat, in acelasi timp”. Ea mi-a facut cu ochiul si a inceput sa scoata tot ce-i trebuia ca sa faca ce-i cerusem.

Fetele le spuneau si ele stilistelor lor ce vroiau sa-si faca. Decisesem sa le las pe fiecare sa aleaga. Alice nu prea avea multe optiuni. Avea parul prea scurt pentru ceva prea elaborat. Am prins-o pe Rosalie uitandu-se fix la imaginea mea din oglinda. Si-a ferit imediat privirea. Arata aproape iritata. Ma intrebat ce-o apucase?

Ca sa-mi tin mintea ocupata, ma uitam in oglinda din fata mea la diversele lucruri reflectate in ea. Salonul era destul de modern si stilat, avand in vedere ca era in Forks. Peretii erau vopsiti intr-un maro-roscat. Fotolii din piele crem erau aliniate in fata ferestrei din fata. Picturi moderne, in culorile pamantului atarnau pe pereti. Caitlin era minunata. Incepusem sa cumpanesc daca veneau oameni si din alte orase apropiate ca s-o viziteze.

Ceva mi-a prins ochiul. Am vazut in oglinda o persoana care statea de partea cealalta a ferestrei uitandu-se fix la noi. Nimeni altcineva nu parea sa fi observat. Caitlin incepuse sa-mi onduleze parul, asa ca n-am putut sa-mi intorc capul ca sa vad cine era. Nu se misca. Era o silueta mica. Poate o fetita? Poate vroia sa-si faca si ea parul? M-am chinuit sa vad persoana. Mi se parea ca e imbracata complet in gri.

Si apoi am realizat, dar ea disparuse.

Inima mea o luase la goana. „Al – Alice?”, m-am balbait eu.

Ea a sesizat tonul meu si a devenit atenta. „Ce? Ce e?”

„Am vazut-o din nou”.

„E imposibil, Bella. As fi…”, s-a oprit realizand ca aveam companie.

„Ai vazut pe cine?”, a intrebat Angela ascultand ce spusesem.

m-am gandit rapid, dar n-am gasit nimic. „Oh, nimeni pe care sa cunosti”.

„O prietena de familie”, m-a salvat Alice.

„Era ea”.

Alice si-a tuguiat buzele. Nu ma credea. Am urmarit-o cum ii frematau narile ca si cand ar fi adulmecat aerul cu putere. A ridicat din umeri la mine. „Nimic”.

Asta nu ma multumea. De ce eu o puteam vedea si Edward si Alice nu? Si nici macar nu o puteau mirosi. Jane era aici. Toate instinctele mele imi urlau sa fug. Vroiam sa vorbesc cu Edward.

Am scos telefonul mobil din buzunarul meu si am format numarul lui.

„Credeam ca iti faceai parul?”, a raspuns el.

„Pai, da. Vroiam doar sa-ti spun ceva. Am vazut-o din nou”, am facut o pauza si n-am auzit nimic. El tacea.

Dupa un moment a vorbit. „Alice i-ar fi vazut hotarand sa vina dupa tine”.

„Ea e desteapta”, a fost tot ce am putut sa spun.

„Nu-ti face griji pentru asta. Incearca si simte-te bine, ok? Ma ocup eu de asta”.

Am oftat. „Ok. Te iubesc”, si am inchis.

„Un oaspete neasteptat?” a intrebat Caitlin.

„Huh? Oh…mda. s-a cam indepartat de familie in ultimii ani.” Mintea mea era in alta parte.

„Ei bine, pun pariu ca a auzit de nunta ta si a venit sa te felicite”, s-a oferit Angela inocenta.

Am incercat sa joc ca si cand ma gandeam ca ideea ei era valida si am spus „Ihmm”, pentru ca nu puteam sa dau din cap.

In spatele meu am auzit sunetul clopotelului cand usa s-a deschis si un curent de aer cald m-a izbit in fata. M-am uitat in oglinda, asteptand ca persoana care intrase sa apara in campul meu vizual.

„Hei, fetelor”, am recunoscut vocea. Era Jessica. „Am vazut aici masina lui Rosalie si puteam sa pun pariu cu mine insami ca erati aici facandu-va parul pentru nunta”.

„Hei, Jess”, am incercat sa par entuziasmata. Eram inca iritata de atitudinea ei vizavi de mine in absenta lui Edward. Ma intrebam daca ea era furioasa ca nu o invitasem la petrecerea de nunta. Dar pur si simplu nu mai eram chiar asa de bune prietene. Nu dupa felul in care ma tratase. Dar eu incercam sa trec peste asta.

„Eram vizavi la farmacie, la casa, si mi-am aruncat ochii incoace si atunci am vazut o persoana ciudata holbandu-se la voi prin fereastra. Parea ca poarta o pelerina gri sau ceva. Total demodata si total ciudata”.

Dovada mea.

Mi-am smucit capul spre stanga ca sa ma uit la Alice. Ondulatorul pe care Caitlin il avea in parul meu, m-a tras cand am smucit.

„Au!”, am intins mana instinctiv spre cap si Caitlin mi-a dat mana deoparte.

„Tine-ti capul pe loc sau o sa ai o harababura in loc de par!”, m-a certat ea.

Alice parea sa fie in soc. Am tras cu ochiul la ea. Arata de parca se concentra cat de tare putea.

Jessica vorbea din nou, dar nu se inregistra nimic in mintea mea. Aceasta era un vartej de imagini cu Jane venita aici sa-mi distruga ziua speciala….una din ultimele mele zile ca om. Vroiam atat de tare sa fie perfecta. Frica a trecut prin mine.

Am observat ca Alice isi scosese mobilul. Tasta un mesaj. Lui Edward, fara indoiala. Instantaneu mi s-a facut rau. Asteptase aproape un secol sa se casatoreasca si acum totul avea sa fie distrus din cauza mea. Trebuia sa fi fost transformata cu o luna in urma si sa terminam odata cu toata chestia asta.

„Fetelor? Alooo?”, Jessica incerca sa ne atraga atentia. Mi-am amintit instantaneu cat de enervanta era.

„Scuze, Jess. Doar ca azi sunt foarte distrata”.

„Mda, asa se pare”, a spus ea aproape cu acreala.

Angela a intrat si ea in conversatie. „Ce ciudat…ma intreb cine era?”

„El sau ea era scund, asa ca parea cumva foarte tanar, cel putin asa cred”, s-a oferit Jessica.

„Pai, Bella, esti barfa orasului acum. Probabil cineva era doar curios”, a sugerat stapana pe ea Rosalie in mod gresit, deoarece eu si Alice inca nu eram in stare sa vorbim.

„Si totusi, inca e foarte ciudat. Adica….o pelerina cand afara sunt aproape 30 de grade?”. Jessica chiar se gandea intens la asta.

„Poate ca avea cancer de piele sau ceva?”, a incercat din nou Rosalie sa dea o explicatie pentru Jessica si Angela. Noi, restul, stiam ce se intamplase.

Telefonul lui Alice a sunat. L-a deschis repede si a citit tacuta raspunsul lui Edward. Cateodata chiar uram sa stau langa persoane care chiar nu stiau adevarul despre lumea din jurul lor. Asteptarea ma omora. Vroiam sa stiu la ce se gandea el. Am inceput sa bat zgomotos cu piciorul in podea. Ea a observat si mi-a aruncat o privire. Mi-am marit ochii la ea in oglinda incercand sa spun `deci ce se intampla?`.

„Ai rabdare, Bella. Seara asta o sa vina repede si usor. Nu ai de ce sa-ti faci griji.” Asta era modul criptic al lui Alice de a-mi spune sa ma linistesc, ca eram in siguranta cu ei.

„Oh, stiu”, am incercat sa-mi joc si eu rolul. „Doar ca sunt foarte nerabdatoare sa vad cum o sa fie…sa vad cine o sa apara…”, speram ca asta sa sune ca o conversatie normala.

„Pai, am primit aproape toate raspunsurile la invitatii. Nu vad cum ar putea sa apara cineva neasteptat”. Ea a accentuat cuvantul `vad`.

„Ah, dar eu da”.

„Eu nu cred”, a continuat ea pe un ton cantat.

„Cred ca asta e singura data cand pariez impotriva ta, Alice”.

Ea a pufnit, iritata ca nu aveam incredere in viziunile ei, sau iritata ca ma luasem de ea. Cum de nu era evident? Ea trebuia sa incerce sa ma tina calma.

Piciorul meu continua sa bata in podea. M-am uitat in oglinda la parul meu. Caitlin facuse o treba minunata si, din fericire, parea ca mai avea putin si termina. Eram incantata ca alesesem ceva simplu.

Telefonul lui Alice a sunat din nou.

Asta chiar ma scotea din sarite. Eram pe cale sa sar de pe scaun si sa comunic ca parul meu e gata pe ziua de azi. Am inceput sa-mi framant mainile, fara sa-mi dau seama cat de tare mi le strangeam una pe cealalta.

„Doamne, Bella, relaxeaza-te”, Caitlin ma batea usor pe umeri. „Esti atat de incordata. Aproape ca am terminat”.

Am zambit si am tras aer adanc in piept si am incercat sa-mi potolesc tresaririle nervoase.

In cateva minute, Caitlin ma rotea cu scaunul si imi dadea o oglinda ca sa pot vedea spatele coafurii mele. Era minunata. Mai mult decat sperasem vreodata ca va fi. Caitlin era intr-adevar o stilista miraculoasa.

M-am ridicat si mi-am intins bratele ca s-o imbratisez, „Iti multumesc atat de mult, Caitlin. E perfect”.

„Esti asa de frumoasa, scumpo.” Ea m-a sarutat pe obraji si ma batut usor la fund. Nu m-am putut abtine sa nu rosesc.

Mi-am scos mobilul din buzunar in timp ce observam cat timp o sa le mai ia fetelor pana o sa termine si ele. Alice deja terminase si statea intr-unul din fotoliile crem, asteptand sa vorbeasca cu mine.

„Eu o sa ies afara sa iau o gura de aer, fetelor”. Angela si Rosalie au zambit incurajator. Jessica se asezase langa Angela si o tot bombarda cu barfe. Eram sigura ca Angelei nici macar nu-i pasa.

Alice si-a bagat un brat pe sub al meu si m-a tras afara. „Ok, deci ea e aici. Totusi, asta nu inseamna ca noi o sa avem o zi proasta!”, Alice era intotdeauna atat de entuziasmata.

„Poti s-o mirosi si s-o vezi in viziunile tale sau nu?” am intrebat eu morocanoasa, realizand ca ea si Cullenii probabil ca ma mintisera in ultimele cateva zile ca sa nu o iau razna.

„Ok, deci am vazut acum cateva zile ca Jane si inca doi se tot plimbau pe aici. Edward stie. Te-am protejat. N-ai fost niciodata singura, iti jur”. Ea era inca remarcabil de calma.

Mi-am incrucisat bratele pe piept si am bombanit in barba. Ar fi fost dragut sa aflu si eu chestiile astea la un moment dat. „Unde e Edward?”

„De fapt, el este…”, ea a aratat spre cafeneaua de vizavi, „…ciar acolo. Crezi ca te-ar fi pierdut din ochi?”, a chicotit. I-a facut semn cu mana sa vina la noi. Eu inca nu-l puteam vedea. Usa cafenelei s-a deschis si a aparut Edward tinand un ziar de azi. Mi-a facut cu mana plin de el.

„Totul e sub control”, mi-a spus cand traversa strada. „Ei sunt doar curiosi in legatura cu noi si cu nunta. Nu ne vor raul. Ei stiu ca vei fi transformata in curand”, s-a aplecat si m-a sarutat pe obraz. Eu mi-am tinut in continuare bratele incrucisate.

„Multumesc ca m-ai facut sa cred ca am halucinatii”.

Ei amandoi radeau.

„Daca ei sunt doar curiosi, de ce nu au trecut pe la voi? De ce urmaresc de la distanta?”, am intrebat.

„Si noi ne intrebam acelasi lucru”, Alice i-a arucat o privie rapida lui Edward, fara intentia ca eu sa observ, dar eu observasem. Deveneam din ce in ce mai buna la a observa limbajul lor tacut. Ei inca cenzurau informatia.

Edward a schimbat subiectul. „Arati minunat”. Degetele lui mi-au mangaiat obrajii. A zambit induiosator.

Am rosit din nou. „Multumesc”.

„Foarte senzual”, a adaugat el. Ochii ii mocneau cand a spus asta. Am simtit cu pielea mi se inroseste si mai tare. Am tras cu ochiul la Alice. Ea mi-a zambit. Stiam ca ea ii spusese ca vroiam ca parul meu sa fie senzual.

Usa salonului s-a deschis in spatele meu. M-am intors sa le vad aparand pe Angela si Rosalie. Ma simteam oribila stand langa Rosalie. Ei ar fi trebuit sa nu i se dea voie sa i se faca parul. Era deja cea mai frumoasa fata pe care o vazusem vreodata.

„Toate aratati minunat”, a zambit Edward la toate.

„Credeam ca nu trebuie sa vezi mireasa inainte de nunta?”, i-a dat Rosalie de inteles lui Edward.

„Prea tarziu pentru asta”, a spus Edward razand. „Am vazut-o in dimineata asta”.

„Ahaaa, deci de asta intarziasei, Bella!”, m-a tachinat Angela.

Mi-am jucat rolul si am zambit vinovata. Ea habar n-avea ca eu il vedeam in fiecare dimineata.

„Fetelor, trebuie sa ne intoarcem acasa!”, vocea de soprana a lui Alice a cantat prin aerul din jurul nostru. „E timpul pentru machiaj!!”

„Cred ca asta e semnalul ca eu sa ma duc si sa fac ceva specific masculin. Nu majoritatea barbatilor joaca golf, sau ceva, in dimineata nuntii lor? Hmmm…poate Jasper, Emmett si cu mine am putea sa mergem la golf….Asta ar fi interesant”.

Am ras de imaginea din capul meu. Ce crosa de golf e suficient de mare si rezistenta pentru a-i face sa se bucure de jocul asta? S-ar chinui atata sa nu loveasca mingea cu forta lor.

Edward mi-a strans mana. „Pa, iubito. Ne vedem la altar”, a zambit nostalgic. Eu am lasat ca degetele lui sa alunece din mana mea.

Inainte sa apuc sa-mi dau seama ce se intampla, Alice mi-a tras mana inapoi si m-a impins spre masina. „N-avem toata ziua!”

Acasa la ei, Alice m-a plantat pe scaunul de toaleta si a inceput sa cotrobaie prin geanta ei cu cosmetice. Imi spusese ca vroia sa mearga pe un machiaj retro-glam din moment ce rochia mea era retro si inelul meu era tot retro. Nu puteam sa fiu in dezacord. Sotul meu, la o adica, era retro. Am chicotit gandindu-ma la adevarata diferenta de varsta dintre noi. Sunt pe cale sa ma marit cu un barbat foarte batran. Nu stiu ce e mai infricosator: eu ca-l iubeam pe el sau el ca ma iubea pe mine…doar o copila in ochii lui. Daca ar sti lumea…

Alice mi-a trasat o linie neagra cu tusul pe pleoapa superioara si a adaugat doua straturi de rimel pe genele de sus. Mi-a acoperit buzele cu un frumos rosu sangeriu. Cand m-am uitat in oglinda mi se parea ca arat ca o papusa de portelan. Trebuia sa admit…macar pentru o data….ma simteam frumusica. Speram ca si Edward sa creada la fel.

Alice a machiat-o si pe Angela apoi pe ea insasi, dar in culori ceva mai discrete. Rosalie, desigur, arata extrem de senzual cand a aparut din camera ei. Nu stiam cum m-as putea compara vreodata cu asa ceva.

Alice m-a condus in camera ei si mi-a spus sa ma dezbrac. M-am uitat la celelalte fete.

„Noi o sa iesim”, s-a oferit Rosalie.

Imediat ce usa s-a inchis in urma lor, eu am inceput sa-mi scot hainele. Alice a scos rochia mea din sifonierul ei. M-am minunat cat de mult iubeam rochia aceea. Alice a inceput sa desfaca cu atentie sirul lung de nasturi de pe spatele rochiei. Cand a terminat, eu am pasit in rochie si ea i-a inchis la loc. Ea m-a invartit ca sa ma vada.

„Esme, Rosalie, Angela!”, a strigat ea.

Intr-o clipa, cele trei femei au dat buzna prin usa si au gemut.

„Bella, esti atat de frumoasa!”. Esme ma tinea de umeri, uitandu-se la mine de sus pana jos. Si-a ridicat o mana la ochi si si-a sters lacrimile.

Alice m-a condus spre oglinda ei imensa. Rochia era superba. Ma simteam ca o printesa.

Celelalte s-au schimbat si ele. Alice a scos rochiile scurte, pana la genunchi, pentru domnisoarele de onoare. Erau simple, din satin rosu, fara bretele.

Am tras cu ochiul pe fereastra care dadea in fata casei. Barbatii descarcau scaune dintr-un camion si le aliniau pe peluza din fata. Alice a venit in spatele meu si mi-a asezat o mana pe umar.

„Emotii?”

Am dat din cap.

„Si Edward la fel”, a ras ea. Edward era deja sus cu baietii, pregatindu-se.

„Serios?”, am intrebat surprinsa.

„E prima data pentru el. Eu si Jasper si Rosalie si Emmett ne-am casatorit de cate trei ori pana acum. Ne plac la nebunie nuntile …. asa ca ai la ce sa te gandesti”. Mi-a facut cu ochiul.

Am clatinat din cap ca nu. „Asta e PRIMA si singura data!”, am inpuns-o in joaca. „Esti norocoasa ca ai primit si asta!”

Ea a zambit la mine. „Mai vedem noi…”

Ugh, stiam ce insemna asta.

Am auzit camionul cum pleca. Am tras din nou cu ochiul pe fereastra. Peluza din fata era plina cu scaune albe. Carlisle si Esme erau afara pregatindu-se sa intampine invitatii. In spatele meu se apropiau niste pasi greoi, umani.

„Hei, pustoaico”, Charlie a venit la mine si m-a imbratisat. „Arati minunat”.

„Multumesc, tata”, am spus eu timida.

El a chicotit. „Edward e pe aici pe sus, face ture”, parea sa-i placa chestia asta.

„Mda, si eu am emotii”.

„O sa se termine inainte sa-ti dai seama”.

„Billy vine?”, am intrebat asteptand un alt raspuns.

„Sigur ca vine”, a facut o pauza si si-a pus mana pe umarul meu. „Totusi, Jacob inca nu a venit acasa, scumpo”.

M-am uitat in jos la picioarele mele. Chiar imi doream ca el sa fi putut accepta prietenia noastra si sa fie aici ca cel mai bun prieten al meu.

„Mama ta trebuie sa ajunga din moment in moment”, s-a oferit Charlie sa ma distraga.

Ochii mi s-au luminat. Renee se relaxase in legatura cu faptulca aveam sa ma marit, in luna care a trecut si venea de indata ce ea si Phil puteau sa scape din echipa.

„Pai, eu ma duc afara sa-l astept pe Billy”. Charlie m-a mai batut o data usor pe umar si a plecat spre usa de la intrare.

„Esti gata?” m-a intrebat Alice evaluandu-mi expresia de pe fata, care trebuie sa fi fost un amestec de panica si ingrijorare.

Mi-am muscat buza si am inceput sa-mi scutur mainile, incercand sa ma relaxez.

„Respira, Bella. Frate, chiar stai prost la capitolul asta. Nu inteleg cum ceva care are nevoie de aer ca sa supravietuiasca poate uita asta?”

Eu am tras aer in piept si l-am tinut acolo.

„Iti amintesti juramintele?”

„Sper sa da”, am spus in timp ce trageam din nou cu ochiul pe fereastra. Lumea incepuse deja sa apara. Mi-am recunoscut colegii de scoala si cativa din oamenii din oras. Alice o invitase pe Tanya si familia ei, asa ca am presupus ca grupul de invitati frumosi, cu pielea alba, erau ei. Niciun semn de mama inca.

Apoi s-a intamplat cel mai neasteptat lucru. Masina neagra cu geamuri fumurii s-a oprit in fata casei. Inima mi s-a oprit. Chiar venisera? Am bajbait in spatele meu, incercand sa o gasesc pe Alice, nefiind in stare sa-mi misc privirea. Ea si-a apropiat capul de al meu.

„Sunt aici”, a soptit ea prevestitor.

Am urmarit cum Carlisle si-a intors capul spre casa si apoi, din nou spre oaspetii neobisnuiti.

„Ti-am spus eu ca or sa vina”, am spus cu voce ragusita.

„Stiam ca or sa vina”, a spus ea fara nicio emotie.

Felix a ajutat-o pe Jane sa iasa din masina neagra. Inca purtau nenorocitele alea de pelerine gri. Nu prea erau exact tinuta de venit la o nunta. Banuiesc ca lor chiar nu le pasa ce credeam noi.

Deasupra noastra, de la al doilea etaj, s-a auzit un zgomot de ceva spart si un marait neomenesc de puternic.

„Alice!”, a racnit Edward.

Ea s-a intors spre mine. „Ascunde-te! El nu trebuie sa te vada”, si m-a impins in dressing-ul ei.

L-am auzit pe Edward zburand pe scari.

„Stiam ca-mi ascunzi ceva. De ce nu mi-ai spus ca EI aveau sa vina?” Era ingrozitor de furios.

„Nu vroiam sa te ingrijorezi. Doar atat. Nu i-am vazut facand nimic rau”.

„Ar face bine. Gandurile ei nenorocite urla la mine!”

„Nu vor face nimic in fata atator alti oameni, Edward. Stii asta”.

L-am auzit oftand. „Bella…”, el a realizat greseala.

„Mda, iti tipam asta in gand, dar tu nu te-ai prins suficient de repede”, a spus Alice intepata.

El a mers pana la usa dressing-ului si mi-a vorbit prin ea.

„Imi pare rau, Bella. N-o sa las asta sa strice nimic pentru noi, ok? Ai cuvantul meu. Esti in siguranta”. Vocea lui era stresata si plina de regret.

„Pai, acum ca stiu ca eu si invitatii suntem in pericol….oh, nu, nu-mi fac griji pentru nimic”, am spus eu sarcastic.

„Bella, iubito, esti in siguranta si la fel si toata lumea de aici. Nu o sa incalce propriile reguli”.

Alice s-a apropiat de usa si a deschis-o foarte putin sa traga cu ochiul la mine. „Serios, nimic rau n-o sa se intample. Poate ca Jane are niste ganduri nu tocmai cuminti….., dar nu poate sa faca nimic”.

Intr-adevar linistitor, ce pot sa spun….

„Il respecta prea mult pe Carlisle ca sa incerce ceva”, a adaugat Edward. „Asta si regulile o tin pe Jane pe loc”. Edward a marait in soapta la cuvintele astea. „Chiar nu-mi place de ea”.

Am intins mana prin crapatura usii si am incercat sa-l gasesc. El mi-a apucat mana si a ridicat-o la fata lui.

„Iti promit”, a soptit el suficient de tare incat sa aud si eu.

„Nici macar nu vreau sa stiu ce gandeste ea”, am balmajit eu.

„Nu-ti face griji. N-o sa-ti spun”.

Am auzit usa de la camera deschizandu-se.

„Ce se intampla aici?”, era Esme. Ea a ras cand a vazut cum statea cu bratul scos prin deschizatura usii de la dressing, intinzandu-ma dupa Edward.

Mi-am retras bratul si Edward mi-a inchis usa in nas.

„Hei!”

„Oh, scuze”, a chicotit el si a crapat din nou usa.

„Edward de ce nu te duci afara? Ceremonia o sa inceapa curand. Trebuie sa fii acolo, afara, dragul meu”.

„Renee, ma bucur sa te revad”, l-am auzit pe Edward sarutandu-mi mama pe obraz.

Mi-am scos capul afara din dressing cat de repede am putut, sperand ca Edward iesise din camera. Iesise.

„Mama!”, am sarit eu afara si am alergat la ea. Si-a infasurat bratele in jurul meu.

„Buna, scumpa mea”, ochii ei erau stralucitori. Deja se lupta cu lacrimile.

„Nu plange inca, mama!”

„Incerc sa nu, draga mea”, a ras. „Ei bine, eu ma duc sa-mi iau locul”.

„Bine”, am sarutat-o pe obraz.

In spatele meu, domnisoarele si cavalerii de onoare se adunasera, pregatiti sa inceapa.

Am inghitit cu greutate. Chiar se intampla.