My Third Blog

Comandantul ne-a pus sa explicam tuturor soldatilor cum sa te lupti cu un vampir. Serios, pentru un om a se lupta cu un vampir este aproape imposibil. Tot ce ei puteau cu adevarat face este sa ne incetineasca pe noi. Nu ne puteau opri. Pur si simplu, ei nu sunt suficient de puternici.

Oamenii ne-au privit uluiti miscandu-ne. Era aproape haios sa privesti. Pentru ca eu fusesem om cu doar o saptamana in urma, puteam intelege complet sentimentele lor de uluire suprema. Sa vezi un vampir miscandu-se pentru prima data este ca si cand cele mai nebune fantezii devin realitate. Noi suntem pentru ei ceva magic, aproape ca un drog. Le este frica de noi, insa in acelasi timp sunt atat de curiosi incat nu se pot abtine. Sunt atrasi de gratia si frumusetea noastra. Extaziati de simfonia ce reprezinta vocea noastra. Fascinati de nuanta pielii noastre si de felul cum stralucim in razele soarelui. Ochii nostri de topaz ii seduc. Toata fiinta lor se lupta sa le spuna sa fuga de noi….insa ei nu pot.

Sa le mai arati apoi si abilitatile noastre… viteza noastra si puterea…toate astea lasa imagini in mintile lor care le vor bantui visele. Puteam auzi sangele din venele lor alergand mai repede. Frica lor era coplesitoare. Edward mi-a soptit pe o voce pe care doar eu o puteam auzi ca majoritatea nu au incredere in noi. De ce ar face-o? Ei ne vad ca pe niste monstrii. Dusmanul. Ei stiu din urmarirea demonstratiilor noastre ca nu se pot masura cu noi daca ne-am intoarce impotriva lor. Ei ne urmeaza orbeste.

Strazile fusesera tacute pentru o vreme. Incepusem sa ma intreb cand isi vor arata fetele Jane si ceilalti. Am batut cu piciorul in pavaj, nerabdatoare. Familia noastra si Tanya cu familia ei stateau in fata unei mici armate care se formase pe strazile din Seattle. Reporteri curajosi venisera sa puna intrebari soldatilor si chiar si mai curajosi reporteri incercasera sa ne puna noua intrebari.

O femeie draguta imbracata cu echipament de camuflaj de armata, s-a indreptat incet spre prima linie unde ne aflam noi. Cameramanul ei o urma. Am simtit cum buzele mi se strang automat intr-o linie dreapta. Acum nu era chiar timpul pentru un interviu.

„Ma scuzati?”, ea ii vorbea direct lui Edward. Ma gandeam eu. Gelozia a trecut prin mine, insa m-am abtinut. Ochii mei au fulgerat spre Edward. El nu parea sa o observe pe reportera spre usurarea mea.

„Domnule, va deranjeaza daca va pun cateva intrebari?”, l-a intrebat ea stand chiar in fata lui. Camera era atintita chiar pe fata lui.

Edward a oftat si a privit-o urat. Ea a facut automat un pas inapoi. Am zambit in sinea mea. Ei ar trebui sa-i fie frica.

„Repede, te rog”, i-a spus Edward. Vocea lui era rece. Am realizat ca el, in incercarea lui de a se stapani, devenise mult prea inspaimantator pentru binele lui. Mi-am dat ochii peste cap. Era atat de natural pentru el. Asa ca am pasit inainte.

„Buna, eu sunt Bella”. Ea m-a privit si apoi si-a mutat din nou privirea pe Edward. M-am fortat sa-mi suprim un marait iritat. „Vom fi bucurosi sa raspundem la oricare din intrebarile tale insa trebuie sa fie rapid pentru ca noi trebuie sa ne concentram. Eu sunt sotia lui Edward.”, am aratat spre el.

El s-a uitat la mine si avea un usor ranjet pe fata. Eu am mimat un „ce?” catre el. El a clatinat din cap la mine si s-a uitat in pamant. Ii place cand sunt geloasa. Spune ca e induiosator. Ha, induiosator.

Reportera a vorbit. „Voi spuneti ca sunteti vampiri buni. Cum asa?”

Edward i-a zambit. „Daca nu esti sigura ca suntem vampiri buni, esti ingrozitor de curajoasa sa stai in fata noastra”.

Reportera nu stia daca sa fuga din cauza comentariului lui sau sa stea si sa se holbeze la el din cauza a cat de minunat era. Edward savura cu siguranta gandurile care se roteau prin creierii ei. Evident ca ea alesese sa stea si sa se holbeze.

Am raspuns la intrebarea ei dupa ce m-am uitat urat la Edward pentru ca inca era morocanos cu ea. Oamenii n-o sa aiba niciodata incredere in noi daca il lasam pe el la butoane. „Da, noi nu bem sange de om. Vanam animale. Si suntem aici sa ajutam”.

Reportera a iesit din transa ei cu Edward si si-a intors privirea spre mine. „Ziceai ca te cheama Bella?”, eu am incuviintat. „Tu esti cea despre care ei au vorbit”.

I-am spus rapid de puterile mele si cea a lui Edward si a lui Alice, de asemenea. Cat timp eu am vorbit, ea a continuat sa se uite la Edward. Oricum e prea batrana pentru el. Ei bine, nu chiar…, dar totusi.

Edward a intervenit in conversatia noastra. „Tu chiar ar trebui sa pleci. Nu esti in siguranta aici. Cand toate astea vor fi zise si facute, poti sa ne iei un interviu complet, ok? Insa nu chiar acum”.

Reportera a dat din cap si ne-a multumit pentru timpul acordat. S-a indepartat in graba de noi.

Alice si-a itit capul intre Edward si mine. „Urasc sa va stresez, insa…ganditi-va rapid ce vreti sa-i spuneti lui Charlie. Tipa era in direct”.

Edward s-a ciupit de baza nasului si a oftat. „Hai ca-ncepem”. Intr-o clipa, pantalonii lui au inceput sa bazaie. A scos telefonul si mi l-a dat direct mie. Am luat telefonul fara tragere de inima de la el si l-am deschis.

„Buna, tata”, am spus eu timida.

„Ce cauti tu in fata unei armate?”, vocea lui era infuriata. „Vino acasa acum! Nu esti in siguranta acolo!”

„Tata, ai ascultat ceva din ce i-am spus reporterei? Trebuie sa fiu aici.”

„Si de cat timp esti … v..v…vampir?”, s-a balbait el, sunand mai mult inspaimantat acum.

„Pai, asta este o discutie pe care ar trebui s-o avem cand vin acasa. Acum nu e momentul”.

„Stiam ca Edward e piaza rea. Toata familia lui e aducatoare de necazuri”. Apoi a mormait ceva inteligibil.

„Nu-ti face griji. Si ei nu sunt aducatori de necaz. O sa fiu bine”, am spus eu increzatoare, dorind sa adaug un „sper” la sfarsitul propozitiei.

Charlie a oftat. „Bells, te iubesc. Te rog, ai grija. Vampir sau nu. Speciala sau nu… tu esti fiica mea. Te rog, vino intreaga acasa”.

In acel moment i-am auzit vocea.

„Bells?”, a spus Charlie in telefon, insa eu nu am putut raspunde.

„Bella”, canta vocea ei. Sunetele literelor numelui meu pareau sa pluteasca in jur. Edward m-a strans tare de mana si a marait.

„Tata, trebuie sa inchid. Si eu te iubesc. Pa.”, am inchis telefonul si l-am oprit. Nu aveam nevoie si de alte distrageri.

„Bella…”, vocea ei sunand mai mult de parca ar fi strigat un copil la ea. A scos numele meu cu sunete lungi si rare.

L-am auzit pe Carlisle in spatele meu spunand trupelor sa se pregateasca. Ea era pe drum.

„Nu pot sa aud nimic”, a mormait un soldat.

Edward s-a intors spre el. „Nici n-ar trebui sa auzi. Noi putem auzi o soapta si de la un kilometru departare”.

„Auzul nostru nu e asa de bun”, l-a corectat Alice. Edward si-a dat ochii peste cap. „Ok, baieti…ea isi trimite rebelii. Pregatiti-va. Faceti exact asa cum v-am spus”.

Am inhalat. Mirosul lor era patrunzator. Ii puteam auzi maraind de departe. Parul de pe ceafa mi s-a ridicat. Mainile mi s-au transformat in pumni stransi. Langa mine, familia mea si prietenii nostri vampiri s-au aliniat in fata oamenilor intr-o slaba incercare de a-i proteja. Edward a fost primul care a permis unui raget inuman sa erupa din pieptul lui. Emmett l-a urmat cu un raget si mai infricosator.

Daca fusesem vreodata nervoasa, nu-mi puteam aminti. Instinctele mele au preluat conducerea. Lupta sau fugi…Eu ma luptam.

„Ei cred ca sunt in avantaj”, vocea lui Edward ne-a patruns pe toti. „Haideti sa le aratam cat de mult se inseala”.

Fiecare dintre noi s-a incovoiat, a marait si a suierat la nimicul din fata noastra. Oamenii stateau inghetati in spatele nostru, incapabili sa se miste. Trebuie sa fi aratat ca o gramada de animale fioroase, salbatice, in ochii lor.

Cu o viteza innebunitoare, primul grup de slugi ale lui Jane a zburat de dupa colt, salivand cand au vazut grupul mare de oameni din spatele nostru. Eu am pasit in fata grupului si am luat o gura adanca de aer si m-am concentrat. Cand am deschis ochii, ei erau la doar 50 de metri distanta de noi.

„Bella…”, mi-a spus Edward cu nervozitate.

Eu n-am putut sa raspund. Mi-am ridicat fulgerator mainile si am comandat slugilor lui Jane sa inghete. Mi-am tinut respiratia si mi-am inchis ochii sperand ca voi fi suficient de puternica. Am auzit ragete erupand din piepturile tuturor celor din familia mea si am auzit pasii lor salbatici trecand pe langa mine. Am indraznit sa deschid ochii. Inaintea mea, Cullenii si familia Tanyei dezmembrau fulgerator vampirii impietriti. Urletele lor mi-au spart urechile. M-am concentrat cat de tare am putut. Am plecat intr-un loc din interiorul meu despre care nu stiam ca exista. M-am simtit atat de puternica si de furioasa.

Cu o subita inclinatie, am simtit mai mare dorinta de a ajuta decat doar de a-i ingheta pe prosti. Un zambet malitios mi s-a intins pe fata cand m-am gandit la situatia groaznica pe care ei o cauzasera umanitatii. Ochii mi s-au atintit asupra unuia in special. Cu ochii si mintea i-am comandat sa se ridice in aer si cu o viteza uluitoare l-am izbit apoi de pavaj. Edward s-a intors spre mine cu ochii cascati, insa in cele din urma a zambit si si-a continuat munca.

Si atunci s-a auzit din nou vocea ei.

„Bella…”, incepuse deja sa ma scoata din sarite felul cum ea ma lua in zeflemea. Arata-te odata.

„Ti-e frica?”, am tipat eu spre ea mai tare decat era necesar. Rasul ei copilaresc s-a auzit ca un ecou in urechile mele. „Cu greu, imbecilo”.

Eu am suierat ca raspuns. Rasul ei a sunat strident in urechile mele. In dreapta mea, soldatii incepusera sa ridice un rug de foc. In fata mea, vampirii erau dezmembrati. Soldati curajosi ajutau la caratul bucatilor la foc. Am zambit triumfatoare.

„Zau acum, asta e tot ce ai?”, eu abia am vorbit, insa ea m-a auzit. Cu siguranta era undeva aproape.

„Nu ma subestima, tinerico”.

Un val mai mare de vampiri a curs pe strada pe care eram noi. Soldatii care ajutasera, au aruncat ce carau si au fugit sa se ascunda in spatele meu.

Ochii mi-au stralucit de ura. Vampirii aia erau creaturi imputite fara nicio morala. Un zambet mi-a aparut pe buze. Un gand imi juca in spatele mintii… Ma distram mult prea tare cu asta. Era o distractie justificata, totusi.

Am ridicat mainile spre dusmanii ce veneau. I-am oprit din miscare si i-am despartit ca si cand as fi despicat marea. Am mers printre ei cu mainile ridicate de fiecare parte a corpului meu, tinandu-i pe loc. L-am simtit pe Edward langa mine. Puterea a inceput sa curga prin mine impreuna cu furia. „Nu prea sunteti destepti, nu-i asa?”, i-am tachinat eu.

Ei au mormait si au suierat la mine din cauza inabilitatii lor de a se misca. Familia pasea lejer spre ei si ii decapita.

„Bella?”, vocea lui Edward suna ingrijorata. M-am intors spre el, inca tinand pe loc restul de vampiri. „Esti bine?”, el ma privea intr-un fel nefamiliar.

„Sunt bine”, am spus eu rapid.

Ochii lui erau blanzi, in ciuda faptului ca semenii lui fusesera omorati in spatele lui.

„Doar ca pari..sa nu fii tu insati”.

Am inlaturat gandurile din mintea mea. „Sunt bine. Banuiesc ca sunt prinsa in moment. Ma simt…foarte furioasa acum”.

„Se vede”. S-a mai uitat fix la mine inca o secunda, ochii lui trecand prin mine, si apoi s-a intors sa-si ajute familia.

„Uh, baieti…”, a inceput Alice. „Ne pandesc niste belele serioase. Jane are un as in maneca pe care eu am ratat sa-l vad inainte”.

„Ce?”, am spus eu usor panicata. Planul nostru pana acum mersese asa de bine.

„Um, pai, o parte dintre vampirii pe care ii are de partea ei sunt…nu pot sa descriu…ei pot sa…”

„Spune odata, Alice!”, a zbierat Edward.

„Ei pot sa dispara!”, a zbierat si ea.

„Oh, la dracu…”, a gafait Emmett. „Si cam cum ar trebui sa omoram vampiri care pot sa dispara?”

„Sunteti pe cale sa incepeti un curs rapid!”, a tipat Alice.

Rasul inspaimantator al lui Jane a sunat din nou in urechile mele. De data asta, grupul care a aparut de dupa colt era condus de ea. Ei paseau calm spre noi. Am format o linie defensiva si ne-am pregatit pentru trucul lui Jane.

„Aw, iata. E familia Cullen”, ea spunand cuvantul familie de parca ar fi fost o ciuma. „Eddy, intotdeauna e o placere sa te vad”.

Edward a marait la ea.

Mi s-a parut ca totul era cu incetinitorul cand am privit fata lui Jane inclinandu-se inainte in timp ce ea si-a tinut ochii fixati pe Edward. Ochii mei au zburat rapid de la ea la Edward. Corpul lui era puternic tensionat pregatindu-se pentru durerea ce urma sa vina. Ochii mei au gasit-o din nou pe Jane. Un zambet partial, batjocoritor i-a curbat in sus buza. Am auzit aerul din plamanii lui Edward iesind afara cu viteza. Nu a trebuit sa ma uit la el ca sa stiu ca era in chinuri. Am pasit inainte si am aruncat-o pe Jane inapoi cu o smucitura din incheietura. In aceeasi secunda, slugile de langa ea au disparut.

„In spatele nostru!”, a tipat Alice. Cu totii ne-am intors la timp sa ii vedem aparand din nou. Ei s-au lansat spre noi, suierand si apoi au disparut din nou.

„Pregatiti-va, soldati!”, a zbierat Alice.

Barbatii si femeile inghetate s-au impleticit dupa armele lor, nestiind unde sa tinteasca. Cu un sunet care semana cu un „poof”, ei au reaparut incercuind soldatii. Urlete mi-au lovit cu putere timpanele.

„Grabiti-va!”, a strigat Carlisle la noi in timp ce el alerga cu viteza maxima spre oamenii panicati.

Am incercat sa apuc cu mintea pe unul din noii vampiri insa am esuat. Ei se miscau prea repede si dispareau des. Am urmarit ingrozita cum atacau soldatii, muscandu-i si apoi disparand din nou. Erau rapizi. Foarte rapizi. Soldatii au tras gloante la nimereala in toate directiile. Rapid, asta devenea o situatie delicata si periculoasa. In panica lor, aveau sa se impuste unii pe ceilalti. Era un haos total.

„Baieti!”, a zbierat Alice. Slugile nu erau nicaieri la vedere, insa am avut senzatia dureroasa, din tonul vocii lui Alice, ca ei erau pe urmele noastre.

Intr-o secunda, unul a aparut in fata mea si a ras cu un raset diabolic, ingrozitor. M-am intins spre el cu mainile goale si n-am avut succes. Edward si Alice, insa, aveau un avantaj. El auzise gandurile lor si deci stia urmatoarele lor miscari, iar ea vazuse deciziile lor. Asta va fi de mare folos acum. Am simtit cum imi fluturam bratele, de parca eram nebuna, intr-o incercare de a-l insfaca in sfarsit pe atacatorul meu.

„E naspa sa fii in preajma cuiva care poate citi mintile, ha?”, l-a intrebat Edward pe atacatorul lui pe care-l tinea de beregata. Cu o miscare rapida, i-a rupt gatul si si-a concentrat atentia imediat pe mine. „Dreapta, Bella!”. Eu m-am intins la dreapta mea chiar atunci cand atacatorul meu a reaparut si l-am apucat de cap rupandu-i gatul. E bine sa fii nou-nascut. Eram mult mai puternica decat multi dintre ei.

Fara timp de odihna, eu si Edward am fost atacati din nou. Am incercat si am ratat de fiecare data sa-mi blochez mainile pe vreuna din partile trupurilor lor. Inainte sa pot face ceva sa ma ajut, atacatorul meu si-a infasurat mana pe gatul meu in timp ce cu cealalta mi-a blocat ambele incheieturi ale mainilor. Era incredibil de puternic. Am incercat sa ma scutur de el, insa n-am avut succes.

„Nu mai esti asa de tare fara maini, asa-i?”. El statea in spatele meu, asa ca nu-l vedeam deloc. Eram neputincioasa. Am incercat din nou sa-l inlatur. Fara succes. El m-a impins inainte, spre Jane.

„Oh, Bella, asta a fost mai usor decat m-am gandit”, a suierat la mine vocea ei.

Am urmarit cu incetinitorul cum ea se intinde inainte, spre mine si apoi n-am mai vazut nimic. Atacatorul meu imi eliberase gatul si isi miscase mana in sus, la ochii mei. Nu puteam sa vad sau sa imi misc mainile ca sa o imping de langa mine. Am apelat la ultima mea speranta. Am tipat.

„Edward!”