My Third Blog

Toata treaba asta cu sa fii vampir este chiar destul de ciudata. Este intr-adevar ciudat sa nu trebuiasca sa dormi… imi adauga foarte mult timp la viata mea deja foarte lunga. Posibilitatile a tot ce pot face sunt coplesitoare. Trebuie sa inlatur din mintea mea gandurile unui viitor infinit. E un concept atat de greu de asimilat. Fara somn, fara moarte…doar infinitul. De fiecare data cand ma gandesc la asta nu ma pot abtine sa nu zambesc.

Prima mea noapte non-umana din casa Cullen a fost interesanta. Eu si Edward am petrecut majoritatea serii citind si experimentand puterile mele. Puterile mele care, trebuie sa adaug, sunt minunate. Pentru prima oara in viata mea, ma simt speciala. Niciodata n-am fost in mod special, buna la ceva si acum pot sa controlez lucruri cu mintea. In fine, restul Cullenilor si-au tinut mintile ocupate facand diverse lucruri. Din cand in cand cu totii conveneau sa ne uitam la filme. Noaptea trecuta am vazut Spiderman. Nu prea mi se mai parea cine stie ce erou acum, dar fara doar si poate inca era un film bun. Carlisle si Jasper si-au petrecut o gramada de timp citind, ceva ce si eu abia asteptam sa fac, doar aveam tot timpul din lume sa citesc. Alice imi spusese ca in unele nopti ei jucau tot felul de jocuri si cateodata ea si Edward trebuiau sa stea pe bara din cauza ca toti ceilalti credeau ca ei triseaza.

Ei spuneau ca vechile obiceiuri mor greu. Mie-mi spui. E ciudat sa urmaresti rasaritul si sa nu te simti absolut deloc obosit. In ciuda faptului ca nu mai mancam cereale la micul dejun, inca mai simeam dorinta de a cauta prin dulapuri dupa o cutie de cereale pentru a-mi implini pofta. Edward mi-a spus ca ar trebui din nou sa vanez, curand. Mi-a promis ca o sa ma duca undeva unde sa fie interesant. Pe de alta parte, e chiar ciudat rau de tot sa nu trebuiasca sa te duci la baie de un miliard de ori pe zi, asa cum obisnuiam eu sa fac. In mod cert un plus. Asta e un obicei caruia sunt mai mult decat fericita sa-i spun adio.

Stateam singura pe banca pianului, jucandu-ma cu clapele, cand a intrat Edward si s-a asezat langa mine. Mana lui dreapta a mangaiat clapele si o melodie minunata a erupt in urechile mele. Mana lui stanga mi-a strans coapsa.

„Arati de parca esti pierduta in La-La Land”, a spus el strangandu-mi mai tare piciorul.

„Vreau sa pot si eu sa fac asta”, am aratat eu spre mana lui dreapta care inca se juca cu clapele pianului.

„O sa te invat eu”, a zambit el. „Pun pariu ca o sa canti bine. Ai degete lungi perfecte pentru cantat la pian”.

Eu m-am uitat la mainile mele. Degetele mele chiar erau lungi. Am dat din cap, aproband. „Ok, deci asta e un lucru trecut in agenda mea”.

„Agenda?”, a ridicat el o spranceana la mine.

„Pai, acum am la dispozitie tot acest timp…Trebuie sa ma gandesc cum vreau sa-l petrec”.

„Cu mine.”, m-a sarutat el tandru.

„Pai, asta se subantelege”.

„Ma gandeam si eu la agenda asta a ta”. El s-a oprit din cantat si si-a rasucit corpul, astfel incat acum incaleca bancuta. Parea ezitant. „Asadar, ma gandesc ca ar trebui sa vorbim mai mult despre facultate”.

Mi-a cazut fata. Facultate? Chiar vorbea serios?

El mi-a ridicat maxilarul cazut si mi-a asezat un deget pe buze sa ma faca sa tac. „Asculta-ma doar.” Eu mi-am tuguiat buzele si le-am tinit inchise asa cum ma rugase. „Oamenii nu te deranjeaza, asa ca asta ne permite sa facem cateva schimbari in planurile noastre. Putem sa mergem in Alaska de Sud, daca vrei, si sa incercam sa traim vieti normale.” El s-a facut mic asteptand raspunsul meu. Stia ca asta nu era chiar cum vroiam eu sa-mi petrec primul an de vampir, studiand si scriind teme. Ce distractiv.

Am oftat. „Tie chiar iti place chestia asta cu scoala, nu?”. Personal, eu ma simteam asa de bine fara scoala. Ma puteam descurca cu cateva decenii fara facultate.

„Pai, asta o sa-i faca fericiti pe parintii tai. O sa para ceva normal. Si in plus, nu vrei ca ei sa creada ca eu te trag inapoi, nu?”

Nu ma gandisem la asta inca. Ma gandisem ca o sa trebuiasca sa-mi inscenez moartea, sau pur si simplu sa dispar, datorita inabilitatii unui nou-nascut tipic, de a fi in preajma oamenilor. Dar asta nu mai conta acum. As putea sa stau langa Charlie fara probleme. Va fi interesant de vazut ce va avea de spus despre noua mea infatisare.

„Ai dreptate”, am spus eu cu tristete. „Banuiesc ca mai bine le-am spune ca am acceptat sa ne inscriem la ei.”.

„A fost usor”, a spus el razand usor. „Ma asteptam sa te lupti mai mult.”

„Ai adus vorba despre parintii mei”, am spus eu morocanoasa. „Nu vreau ca ei sa fie suspiciosi in legatura cu ceva sau sa-si faca griji pentru mine. Chiar nu vreau.”

„Oh, Bella, o sa treaca repede si o sa fie o experienta buna pentru tine”.

„Ar fi bine sa treaca repede”, am mormait.

Am auzit de sus niste miscari rapide ale cuiva care alerga in jos pe scari. Edward a sarit in picioare si corpul i s-a incordat. Alice a sarit peste balustrada scarilor si a navalit peste noi. Ochii ei erau mariti de groaza.

Inima mi s-a prabusit. Avusese o viziune…si nu era una buna.

„Aro a luat o decizie. Or sa vina dupa ea”, a tipat ea.

Edward statea nemiscat, ascultand toate gandurile lui Alice.

„Nu doar cativa dintre ei. El planuieste sa trimita o armata!”, frica lui Alice era vizibila, „si…si…tu ai o slabiciune, Bella…Puterile tale nu functioneaza cand nu esti langa Edward”.

Nu incercasem sa-mi folosesc puterile fara Edward langa mine. M-am intors si am iesit in tromba pe usa din fata. Alice m-a urmat, insa Edward nu. Am alergat pana la capatul proprietatii Cullen. M-am oprit si am cautat ceva sa misc. O creanga cazuta parea destul de simplu. M-am concentrat cu toata forta. Cu cateva momente mai devreme paruse atat de usor si acum…nimic…nici macar o tresarire.

„Edward!”, l-am strigat eu sa vina.

Am auzit usa trantindu-se si intr-un moment el statea langa mine.

Am incercat din nou. Ochii mi s-au focalizat pe creanga.

De data asta, creanga s-a rupt si s-a spart in bucatele.

„La naiba”, am mormait eu.

Edward si-a asezat mana pe umarul meu. „E ok. Oricum sunt mereu langa tine”, mi-a zambit el linistitor.

Si totusi, eu eram panicata. „si cum ramane cu armata? Trebuie sa va protejez pe voi. Toate astea doar din vina mea. Daca tu si cu mine ne separam cumva? Daca Aro descopera ca puterile mele nu functioneaza fara tine?”, vorbeam mai repede decat o facusem vreodata.

„Linisteste-te.”, m-a calmat Edward. „Am mai trecut prin perioade dintr-astea dure si inainte. Intotdeauna trecem cu bine”.

Am inceput sa alerg inapoi spre casa. Trebuia sa vorbesc cu Carlisle. Nu puteam lasa armata aia sa vina aici. Categoric nu. M-am oprit brusc cand un gand mi-a fulgerat prin minte si m-am intors la Alice si Edward care sopteau rapid unul catre celalalt.

„Cand ai spus `armata`, cam de cati e vorba?”

Alice a ezitat. „Ei trimit cam 60 de vampiri aici in Forks. Aro vrea sa fie sigur ca ei te prind si ca vor distruge complet clanul Cullen”.

Daca as fi putut sa palesc si mai mult, as fi facut-o. Saizeci? Si cam cum am putea noi sa ne luptam cu 60 de vampiri? Edward a venit grabit spre mine si si-a inlantuit bratele in jurul meu.

„O sa-i dam de capat”, a incercat el sa ma calmeze, masandu-mi spatele.

„Oare?”, aproape ca m-am inecat.

„Exista un motiv pentru care ei trimit 60, Bella”, el a facut o pauza si s-a dat in spate ca sa-l pot privi in ochi. Acestia erau plini de convingere. „Le e frica de tine”.

„N-o sa pot niciodata sa dobor 60. o sa trebuiasca sa ma predau….Trebuie sa salvez familia”.

Edward m-a strans cu putere. „Nu o sa permit ca tu sa faci asa ceva. Nici familia. Niciunul din nou nu e de acord sa renunte la tine”.

„Dar sansele…”. El mi-a taiat-o.

„Sunt in favoarea noastra. Noi te avem pe tine, aleasa”.

M-am cutremurat cand am fost numita Aleasa. De ce eu?

M-am eliberat din stransoarea lui Edward si am alergat spre casa. Stiam exact unde era Carlisle, in biroul lui. Am navalit pe usa direct. Carlisle s-a uitat la noi trei surprins.

„Ce s-a intamplat?”, ne-a intrebat calm.

„Ei vin curand”, a raspuns Alice. „Multi”.

„Trebuie sa-i opresc sa vina aici. Nu se pot apropia de voi!”.

Carlisle si-a ridicat mainile in aer facandu-mi semne sa ma opresc si sa ma calmez. A venit spre mine si si-a lasat fata la nivelul meu.

„Acum esti o Cullen. Noi, Cullenii, nu renuntam la familie. Voi fi langa tine indiferent ce va venii”.

Eu am scuturat din cap violent.

„Bella, ti-am spus ca noi nu te vom lasa niciodata sa pleci singura”, a spus Edward din spatele meu.

„Pot sa vad cum se formeaza un plan”, a izbucnit Alice. Privirea i s-a incetosat. Dintr-o data, ochii i-au fulgerat spre mine. „Am incredere ca o sa fim bine. Cu totii trebuie sa ne asiguram ca Aro nu ne va atinge. El nu trebuie sa stie de slabiciunea ta.”

„Ce ai vazut?”, a intrebat Carlisle.

„Avem un adevarat avantaj datorita Bellei. Va trebui sa ne asiguram ca ea e foarte puternica inainte de batalie, dar va putea s-o faca…”

„Sa fac ce?”, am intrebat eu nerabdatoare.

„Poti sa controlezi mai multi odata”.

„Fantastic. O sa poti sa-i ingheti cat timp noi, restul, ii ucidem”.

Un fior mi-a trecut pe mijlocul spatelui cand mi-am imaginat batalia. Ei faceau sa sune atat de usor. Eu eram sigura ca nu va fi asa.

„Va trebui sa ne miscam repede. Nu o sa poti sa faci asta pentru mult timp. Ei sunt o gramada”, a adaugat Alice.

„Trebuie sa ma antrenez”, am spus eu fara convingere.

„Intr-adevar”, Carlisle s-a gandit un moment. „Hai sa ne intalnim cu totii si sa discutam cum trebuie sa ne pregatim”.

Alice a zbughit-o din camera sa-i gaseasca pe ceilalti. Carlisle si-a sprijinit o mana pe umarul meu.

„Noi suntem o familie puternica, Bella. Iti faci mult prea multe griji”.

Era greu sa te panichezi cand Carlisle parea atat de calm. El era atat de sigur ca vom fi bine.

Noi trei am coborat scarile sa ne intalnim cu restul familiei. Se adunasera toti in living.

„Voi doi chiar sunteti ca niste siamezi”, a chicotit Emmett. „Nu puteti sa faceti nimic unul fara celalalt. Perechea perfecta, presupun”.

M-am uitat urat la el.

„Cum puteti sa fiti intotdeauna cu totii atat de calmi cand e vorba de lucruri dintr-astea?”, am izbucnit eu socata.

„Alice deja ne-a spus cum o sa se desfasoare totul. O sa fie usor, Bella. Nu e nevoie sa o iei razna”, a spus Emmett in timp ce-si freca palmele una de cealalta. El era incantat de asta.

Eu doar am clatinat exasperata din cap.

„Cat de aproape trebuie sa fie Edward? Asta e intrebarea mea”, a spus Jasper.

„Dap, o sa avem nevoie de puterea fiecaruia din noi si Edward e cel mai rapid”, a adaugat Emmett.

„De ce nu aflam?”, a spus Carlisle in timp ce mergea spre usa de la intrare.

L-am urmat cu totii in gradina din fata. Carlisle a aliniat pe iarba cateva obiecte.

„Du-te langa copacul ala, Edward”, a aratat el spre un copac la aproape 50 de metri departare. „Da-i drumul, Bella”.

M-am concentrat sa misc toate obiectele. Cand am fst gata, am miscat din mana ca sa se miste toate. Fiecare din cele cinci obiecte s-a ridicat si a zburat prin gradina.

„Ei bine, asta da usurare”, a spus Esme cu un oftat.

„A fost altfel”, am inceput eu. „Mi-a fost mai greu decat inainte”.

„Edward, indeparteaza-te mai mult”, i-a spus Carlsle.

Edward a alergat departe pe alee si s-a intors sa priveasca.

Am incercat din nou. De data asta a fost si mai greu. Mi-a trebuit mult mai multa concentrare sa misc obiectele. Ma simteam mult mai extenuata in ciuda faptului ca le miscasem doar cativa metri.

„Devine din ce in ce mai greu cu cat Edward se departeaza mai mult de mine”, am concluzionat eu.

Intr-o clipa Edward era din nou langa mine.

„Banuiesc ca o sa trebuiasca sa stau destul de aproape de tine”.

„Poate ca am putea sa-i rugam din nou pe lupi sa ne ajute?”, s-a gandit Carlisle cu voce tare.

Eu am chicotit. „Mda, sigur. Am incalcat tratatul prin transformarea mea. Nu cred ca Jacob mai vrea sa aiba ceva de-a face cu mine”.

„Glumesti, Bella? Pustiul ala ar muri pentru tine… chiar daca esti vampir acum”, a spus Alice. „Ar trebui sa-l suni si sa le spui ce se intampla. Sunt sigura ca vor fi mai mult decat dornici sa ajute”.

„Nu vreau ca ei sa ajute! Asta ma priveste pe mine! Nimeni altcineva nu trebuie sa mai pateasca ceva”, am spus eu in pragul lacrimilor.

Edward m-a potolit si si-a asezat ambele maini pe fata mea. „Hei. Nimeni nu va pati nimic. Bella, nu intelegi? Probabil ca ai putea sa duci batalia asta si de una singura”.

„Dap, as vrea sa am puteri ca ale tale. Ar fi super tare”, a spus Emmett incercand sa ma linisteasca.

„Am crezut ca ai incredere in mine”, s-a bosumflat Alice in fata mea.

„Am. Doar ca mi-e frica”, am recunoscut eu.

„Crezi in tine, Bella. Noi toti credem in tine”.

Familia a dat din cap aproband.

Edward m-a luat de mana. „Tu si cu mine, doar noi doi, hai sa mergem sa exersam folosirea puterilor tale”.

Mi-am muscat buza. „Poate ca ar trebui sa exersam cu totii”.

El a oftat. „Putem…mai tarziu. Bella, asta este abia a doua zi cu tine ca sotia mea. Mi-ar placea sa petrec ceva timp singur cu tine. La urma urmelor, ne-am scurtat atat de mult luna de miere”.

„Draga mea, noi o sa fim bine. Voi doi duceti-va. Putem sa facem strategii si fara voi. Du-te sa-ti lucrezi puterile”, a spus Esme facandu-mi cu ochiul.

Un zambet slab mi-a ajuns pe buze. „Ok. Incotro?”

„Poienita, iubita mea, poienita”.

Edward m-a ridicat rapid si m-a asezat in spatele lui, incepand sa alerge usor in directia poienitei.

„Stii ca pot si eu sa fac asta acum, corect?”, i-am amintit eu.

„Stiu. Unele lucruri, cateodata, n-ar trebui sa se schimbe deloc”, a spus el in timp ce mi-a aruncat o privire peste umar.