My Third Blog

Dimineata urmatoare, cand m-am trezit, Edward nu era in camera mea asa cum facea de obicei. M-am rostogolit din pat si am coborat scarile ca sa pregatesc micul dejun. Hmmm, e 9:00…de obicei el e aici. Mi-am pregatit bolul cu cereale si m-am asezat sa citesc ziarul de dimineata. Am rasfoit paginile. Nimic interesant nu se intampla niciodata in Forks.

Si apoi, am vazut. Cuvantul „La Push” mi-a sarit in ochi. Jacob. Nu mai vorbisem cu el de zile bune. M-am chircit la gandul ca o sa-i spun de nunta mea cu Edward. Vestea asta o sa-i rupa inima. Am decis ca trebuie sa-i dau vestea asta eu…personal. mi-am terminat bolul cu cereale si am urcat inapoi ca sa ma pregatesc sa merg sa-l vad.

Cand am intrat in camera, am observat ca Edward statea pe patul meu. Micile lui surprize nu ma mai uimeau. „Buna dimineata”, am zambit eu la el si m-am asezat in poala lui. El si-a infasurat bratele in jurul meu si m-a sarutat.

„Buna dimineata si tie. Ai dormit bine?” Ochii lui insinuau ca vrusese sa se inteleaga altceva.

„Despre ce am mai balmajit de data asta?” am oftat eu.

„Oh….stii tu….”, s-a oprit si a zambit. „Ca de obicei”.

M-am uitat la el piezis si am strans din buze.

„Ai mormait de mai multe ori ca ma iubesti”.

Aha….si altceva?…am continuat sa ma uit la el asteptand si restul povestii.

„Ei bine, pareai sa ai un cosmar”. A chicotit cand a zis asta si mi-a urmarit reactia.

„Cosmar? Nu-mi amintesc….” si apoi m-a lovit. „Oh….acela….”

„Ah, da. Cred ca vorbele tale exacte au fost `NUUUUU….Nu vreau sa ma marit. Cineva sa ma salveze! Ajutor!` Imi imaginez ca alergai pentru ca picioarele tale se miscau destul de repede. Mi-ai tras un sut destul de zdravan in burta.” Se uita la mine. Eu m-am simtit prost. Somn idiot. Intotdeauna spuneam ce nu vroiam ca el sa stie.

„Ha..ha..ha…..mda….in legatura cu asta”, am zambit cu vinovatie. „Scuze”.

„Oh, nu. E in regula. Trebuie doar sa accept faptul ca maritatul cu mine iti da cosmaruri…Oare am mentionat ca asta este un cosmar care se repeta…de obicei?”, am tras cu ochiul la el cand a sps asta. Avea o spranceana ridicata asteptandu-ma sa raspund.

„Oh, Edward. Sa ma marit cu tine ACUM poate ca e cel mai urat cosmar al meu, dar stii ca te iubesc!”

„Pai, incepi sa ma ingrijorezi. Am mers sa vorbesc cu Alice in dimineata asta, sa vad daca ea te-a vazut dand inapoi. N-a vazut asta”.

„Nici n-am de gand!”, am spus eu, ofensata ca el nu avea incredere in mine.

„Tu cum te-ai simti, Bella? Si in plus de asta, ti-am oferit o alternativa, iti amintesti? Nu trebuie sa te mariti cu mine daca asta o sa te faca sa fii atat de speriata”.

Ma prinsese cu asta. Eu chiar nu vroiam sa marit cu el chiar acum. Vrusesem doar sa-l fac fericit. Stiam ca asta e ceea ce el isi drea cu adevarat. In plus, ar adauga un fel de rezolvare vietilor lui Renee si Charlie.

„In orice caz”, am schimbat eu subiectul”ma duc sa-l vad pe Jacob azi. Trebuie sa-i spun de nunta”.

Edward si-a lasat capul intr-o parte, confuz si s-a uitat piezis la mine. „Eu si Alice i-am trimis deja o invitatie. Nu te-a sunat?”

„Ce? Acum cat timp?”

„Oh, poate acum patru zile”.

„Poate ca e doar ocupat? Ma rog, nu conteaza, vreau sa merg sa vorbesc cu el despre toate astea azi, bine?”

„Da, sigur. Eu si Emmett putem merge la vanatoare cat timp esti tu acolo.”, a ridicat el din umeri.

S-a ridicat si s-a intins. „Pai, atunci o sa plec. Fii atenta, te rog.” M-a sarutat pe obraz si s-a catarat pe fereastra mea.

„Stii, am si o usa la intrare?”

El s-a intors si mi-a aruncat un zambet meditativ si mi-a trimis un sarut.

Eu m-am ridicat si am mers pana la fereastra. Nu-l vedeam nicaieri. „Te iubesc”, am strigat. Stiam ca ma putea auzi si am zambit.

Drumul spre La Push nu a durat. Am parcat in spatele Rabbit-ului lui Jacob. Sper ca nu e prea devreme. Imi doream sa ma fi gandit la asta mai devreme. Am ridicat din umeri si am iesit din camioneta, mergand spre usa de la intrare si ciocanind.

Billy a iesit si si-a incruntat sprancenele. „Bella?”

„Hei, Billy. Jake e acasa?”

„Um, nu, nu este. Vroiam sa te sun, Bella”. Expresia lui parea indurerata.

„Ce s-a intamplet?” Ingrijorarea din vocea mea era greu de ascuns.

„Pai, Edward i-a trimis o invitatie la nunta voastra si asta a starnit ceva in el. Nu l-am mai vazut dupa ce a citit biletul”.

„Ai spus `Edward` si `bilet` ….ce-ai vrut sa spui?”

El a deschis usa si m-a lasat sa intru. S-a indreptat spre masa din bucatarie. Acolo era. L-am vazut. Am recunoscut imediat scrisul lui Edward. Am ridicat invitatia si biletul si l-am citit. Edward…Trebuia sa ma lasi pe mine sa rezolv problema asta.

„Unde a plecat?”, am oftat eu.

„Sam nu stie unde a plecat, doar ca e departe. Se indrepta spre est. Din cate se pare, haita inca ii mai poate auzi gandurile, dar ele palesc, fiind din ce in ce mai greu de auzit”. Billy isi clatina capul cu tristete.

Minunat. Ma simteam groaznic.

„Ce are de gand sa faca?” am intrebat chiar daca stiam raspunsul.

Billy a oftat. „Se pare ca vrea sa se separe de haita. Nu mai vrea sa faca parte din ea.”

Mintea mea a inceput sa lucreze frenetic. Imi aminteam ce imi spusese Jacob mai demult…El credea ca eu ar trebui sa fiu cu un om nu cu un vampir si eu i-am raspuns ca nici el nu era „om”. Comentariul meu parea sa-l fi ranit. Imi spusese odata ca daca stateai departe de haita suficient de mult, ti-ai pierde abilitatea de a te transforma si ai inceta sa le mai auzi vocile. Asta era ce vroia el sa faca acum!

„Stii, Bella, Jacob nu incearca doar sa opreasca transformarea. Incearca sa inceteze sa mai fie Jacob Black…alearga in forma de lup si n-are de gand sa se transforme la loc. Asta inseamna ca o sa ramana blocat in corpul de lup pentru totdeauna”.

Maxilarul mi-a cazut. Nu ma asteptam la asta. Mi-am inchis ochii strans. Imagini cu Jacob in forma de lup roscat-maroniu mi se plimbau prin minte. De ce, Jacob? De ce? Am inceput sa merg cu spatele spre usa. Era prea mult pentru mine sa ma gandesc acum la asta. Incercam sa-mi tin lacrimile in frau. Trebuia sa ies din La Push. Toate astea erau din vina mea!

„Spune-i lui Sam sa-i transmita un mesaj de la mine”, doar daca inca il mai putea auzi… „Sa-i spuna lui Jacob ca Bellei ii pare rau si ca vrea sa-l roage sa se intoarca si ca nu poate sa ma abandoneze asa. Este prietenul meu cel mai bun si il iubesc”. Ma intinsesedupa manerul usii inca mergand cu spatele.

„O sa transmit mesajul pe tine, Bella”, a spus Billy incuviintand.

Imediat ce am fost afara, am alergat pana la masina mea cat de repede am putut. Am bagat camioneta in marsarier si am demarat in tromba. Cand am ajuns pe drum, inapoi spre Forks, am fortat la maximum camioneta, la aproape 100 km/ora. Motorul a inceput sa urle infricosator. Eram prea ocupata cu suspinele ca sa mai observ ca masina era pe cale sa se dezmembreze. Drumul mi se parea incetosat. Trenbuia sa ma opresc si sa ma adun. Am tras pe marginea drumului si am oprit motorul. Mi-am asezat capul pe volan si am lasat totul sa iasa afara. Puteam sa simt cum mi se umfla ochii din cauza ca plangeam prea tare. O usoara bataie in geam m-a adus din nou la realitate. Mi-am sters ochii cu maneca si mi-am tras tare nasul, incepand sa deschid geamul.

„Hei”, a spus el bland. „Alice mi-a zis ca o sa te gasesc aici. Ce s-a intamplat?” si-a intins mana prin geam si mi-a asezat-o pe spate. Ma mangaia trasand cercuri mici, linistitoare.

Mi-am tras din nou nasul si am inceput sa-i povestesc printre suspine. Edward mi-a aratat sa astept si intr-o clipa era pe partea cealalta a masinii, urcand pe locul pasagerului. S-a intins spre mine si mi-a luat ambele maini. Mi-am intors corpul ca sa fiu cu fata la el si m-am sprijinit de scaun. El a facut acelasi lucru, insa aplecandu-se putin spre mine, asteptandu-ma sa termin de povestit ce se intamplase.

Cand am terminat, Edward si-a intins mana spre fata mea si mi-a asezat-o alene pe obraz. „Imi pare rau, Bella, nu stiam ca o sa reactioneze asa. Ar fi trebuit sa te las pe tine sa-i spui”.

Eu doar am incuviintat si mi-am tras nasul. Incepusem sa-mi vin in fire. Edward si-a folosit degetele ca sa stearga urmele lacrimilor de pe fata mea.

„Sunt convins ca o sa-si revina. Doar ca acum e foarte suparat”.

Am dat din cap in timp ce ma uitam la mainile mele dintre ale lui Edward. Mi-am aruncat privirea in oglinda retrovizoare. Niciun Volvo argintiu. El alergase pana aici.

Putem sa ne petrecem ziua asta doar tu si cu mine…departe?”, am intrebat in timp ce oftam.

„Hmm, ai ceva in minte?”

„Nu, speram sa ai tu”.

El s-a gandit un moment. Am vazut ca o idee ii lumina ochii.

„Exista un alt loc unde imi place sa merg in timpul liber…N-am mai fost acolo de o vreme. Totusi e un pic cam departe”.

Imi placea ideea asta….departe….Hai sa mergem. „Ce e in `locul` asta?”

„E un izvor ascuns in padure, la vreo doua ore de aici, inspre sud. Imi place sa inot acolo. Vrei sa mergi?”

„Mi-ar placea. Sa mergem inapoi acasa la mine sa-mi iau costumul de baie?”

„Ar trebui. In plus, trebuie sa lasam camioneta. Pot sa alerg mai repede decat chetia asta la viteza ei maxima. Trebuie sa lucram la achizitionarea alteia….uneia mai rapide”.

„Hei. Imi place masina mea.”, m-am bosumflat eu.

„Nu spun ca trebuie sa scapi de ea….doar lasa-ma sa-ti cumpar altceva…chestia asta e aproape la fel de in varsta ca si mine”.

„O sa mai vedem…”

Am pornit camioneta si am inceput sa ne taraim pe drumul spre casa.

Stiam exact unde-mi era costumul de baie. Nu-l mai purtasem de cand venisem in Forks. Wow, a trecut asa de mult de cand n-am mai inotat? Gandul asta m-a facut sa fiu si mai entuziasmata.

Edward m-a asteptat sa-mi strang pe pat toate necesare pentru scaldat. Imediat ce m-am intors cu un mic rucsac prin de tot felul de chestii, s-a ridicat si si-a deschis bratele pentru mine. Am mers spre el si l-am lasat sa ma ia in brate. El a sarit cu usurinta de la fereastra dormitorului meu si a inceput sa alerge cu viteza prin padure, indreptandu-se spre sud.

M-am bucurat de drumul pana acolo. Nu parea sa ne fi luat atat de mult. Poate putin peste o ora? Eram fericita ca venisem aici. Izvorul era minunat.

Edward m-a asezat la loc pe picioare. Mi le simteam de cauciuc dupa ce fusesera stranse la pieptul lui atat de mult timp. Am privit cum Edward isi scoate camasa si aluneca din pantaloni. El avea de gand sa inoate in boxeri.

„Ma duc sa ma schimb in spatele tufisului ala”, am aratat eu spre dreapta. Venindu-mi brusc o idee, am adaugat, „Doar daca nu te deranjeaza sa ma schimb aici?” aveam un zambet siret plantat pe fata.

Edward a ranjit la mine. „Votez pentru tufis. Nu ca nu vreau sa te privesc cum te schimbi. Doar ca nu se cade”. M-a sarutat pe frunte. Eu mi-am rostogolit ochii si m-am furisat in spatele tufisului. Costumul meu era chiar dragut. Era albastru cu niste broscute testoase foarte dragalase peste tot.

Am sarit de dupa tufis cu bratele deasupra capului, „Ta da!”

„Imi plac testoasele”, a ras Edward.

„Hei. Nu-ti bate joc de testoase”.

Am mers mana in mana pana la izvor. Mi-am bagat degetele in apa si le-am tras repede inapoi. Era inghetata.

„Brrrr!”

„O sa te obisnuiesti”, el deja mergea prin apa, tragandu-ma de mana.

Fara tragere de inima am pasit mai adanc in apa. M-am strans in brate sub apa, incercand sa ma incalzesc. Edward statea la distanta de mine, stiind ca n-ar face decat sa-mi fie si mai rece daca se apropia.

Izvorul era adanc in padure si privelistea era minunata. Era inconjurat de molizi inalti care se avantau spre cer. Muntii se profilau in zare, dar nu prea departe. Iarba inalta crestea la marginea apei, care era adanca doar pana la brau. Totul era atat de linistitor.

„Te-ai mai incalzit?” a intrebat cu speranta Edward.

„Ajung si acolo”.

Deasupra noastra, soarele incepuse sa iasa dintre nori. Raze de lumina au atins pamantul indreptandu-se spre noi, pana cand eram complet inconjurati de razele lui. Pielea lui Edward a inceput sa sclipeasca. M-am ridicat si m-am scaldat in lumina soarelui. Chiar daca eram fericita aici, in Forks, asta era singurul lucru care-mi lipsea in legatura cu Pheonix.

Edward s-a intins dupa mana mea si m-a tras mai aproape de el. Eu am cazut pe el, impiedicandu-ma in apa. Si-a infasurat bratele in jurul meu si s-a lasat usor in apa, tragandu-ma dupa el. Gasise o piatra mai mare pe care sa stam. Am stat cu spatele la curent, mana in mana.

„Multumesc ca m-ai adus azi aici”.

„Ma gandeam ca o sa-ti placa”.

Am ramas tacuti pentru un moment, ascultand cantecul pasarilor si sunetul apei susurand in jurul nostru.

„E asa de placut sa ma gandesc ca de acum o sa am o vesnicie sa fac lucruri ca astea cu tine”.

El mi-a strans mana mai tare ca raspuns si si-a intors capul ca sa-mi zambeasca.

Mintea a inceput sa-mi zboare aiurea cu ganduri despre viitorul nostru. Cum avea sa fie…Nu va fi viitorul pe care mi-l imaginasem cand locuiam in Phoenix. Inainte imi dorisem un job de scriitor, sa imi gasesc barbatul perfect, ceea ce reusisem, in mod evident, si sa am o familie. Mi-am tuguiat buzele la gandul asta. O familie. Am o familie minunata, dar intotdeauna sperasem sa am si eu copiii mei odata, si acum asta n-avea sa se intample niciodata.

„Ti-ai dorit vreodata ca vampirii sa poata avea copii?”, l-am intrebat dintr-o data.

L-am privit. S-a intors spre mine cu ochii mari. N-am putut sa nu rad.

„Banuiesc ca niciodata nu m-am gandit la asta”, a spus el, razand cu mine.

„Pai si daca ai putea? Ai vrea sa ai copii cu mine candva?”

Inca zambea larg la mine. Ochii ii straluceau. De parca isi dorea cu toata fiinta lui sa fi putut trage macar un pic cu ochiul in mintea mea, macar pentru o secunda. „Binenteles”.

Am cumpanit asta pentru o secunda.

„Cati ai vrea?” am intrebat eu, bucuroasa ca el se prinsese in joc.

El si-a strans buzele in timp ce se uita in jos, la apa. „Hmmm…” si-a ridicat ochii din nou la mine. „As vrea doi si sper sa fie frumoasi ca tine”.

L-am impuns in umar cu al meu, in joaca. „Cu mine? Glumesti. Daca ar semana cu mine, as fi foarte suparata”.

El s-a uitat derutat la mine.

„Tu esti cu mult mai frumos decat mine”.

A clatinat din cap si si-a rostogolit ochii. „Din nou esti ridicola”.

„Ei, bine, tu chiar esti”, am spus eu pe un ton atotstiutor.

„Ai asa o imagine ciudata despre tine. Tu chiar habar n-ai…”

„Cred ca poate tu si inca doar cateva alte persoane aveti senzatia asta, dar nimeni altcineva”.

„Gresit. Iti amintesti? Eu pot sa aud gandurile. Toata lumea credea ca esti frumoasa. Jumatate din baietii de la scoala te doreau si fetele erau geloase pe tine”.

„Erau geloase din cauza ta”.

„O parte”, a admis el cu un zambet siret pe fata.

Am ridicat dintr-o spranceana si m-am uitat la el. A inceput sa rada. „Ce-i?”, si-a ridicat palmele si a ridicat din umeri. Nu aveam ce raspuns sa-i dau. A incercat sa se intoarca la subiect. „Ei bine, daca am putea avea copii, as spera ca ei sa fie un amestec de noi doi”.

„Ochii tai”, am spus eu repede.

„Si buzele tale”, a spus el, ridicandu-si mana din apa si asezandu-mi un deget pe buze. Eu i l-am sarutat usor. „Si parfumul tau minunat”, s-a miscat mai aproape de mine. Ochii lui, de culoarea topazului lichid, m-au facut sa inghet in loc. Si-a lipit buzele de ale mele si si-a impletit o mana in parul meu, in timp ce pe cealalta si-a asezat-o in jos, pe spatele meu. S-a tras inapoi pentru o clipa. „Iubesc buzele tale”.

Ca raspuns, l-am sarutat cu mai multa pasiune. Buzele noastre se miscau impreuna in acelasi ritm. Felul in care se simtea….nu-mi puteam nici macar imagina ceva care sa se simta mai bine decat sarutul lui.

Dintr-o data, el s-a tras de langa mine si si-a pus un deget pe buze aratandu-mi sa tac. A ascultat si a inhalat de mai multe ori.

„Urs. Putin mai in nord de noi, vine incoace”, a spus el foarte incet.

„Ar trebui sa plecam?”

El a dat din cap si m-a ridicat din apa, purtandu-ma in brate prin iarba inalta. Mie mi-a venit brusc o idee. „Ti-e foame?” speram ca o sa spuna da, astfel incat o sa am ocazia sa-l vad vanand.

„Stii bine ca nu”, si-a deschis larg ochii la mine ca sa-mi arate mai bine culoarea.

„Pai, stii, eu pot sa mananc si cand nu mi-e foame”, am spus eu prompt.

„Si eu pot sa fac asta, dar nu cu tine aici”, a spus el sever, respingand complet ideea.

Mi-am bosumflat buzele dezamagita. M-a lasat jos si a scos un prosop din rucsac ca sa ne uscam cu el. Mi-a tamponat corpul cu el si apoi a trecut la al lui. Am auzit cum se rup niste ramurele si niste fosnituri venind din spatele meu. M-am intors si am vazut un urs mare, maroniu, plecandu-si capul spre apa ca sa bea. Edward m-a tinut pe loc. „Fa liniste”. El se imbraca. M-am intins dupa lucrurile mele si am facut la fel. „Gata?”, eu am dat din cap. M-a ridicat in spatele lui si a inceput sa alerge spre urs.

Am trecut pe langa el, ca o sageata, intr-o clipa. M-am intors, reusind sa observ ca ursul si-a ridicat capul derutat si apoi, a inceput din nou sa bea.