Buna fetelor 🙂
In noaptea de 6 spre 7 noiembrie 2009 pe chatul http://twilight2you.piczo.com/chat?cr=3 am avut un joc care s-a lasat cu multe pedepse….Am promis acolo ca toate provocarile care s-au dat in noaptea aceea vor fi publicate aici, pe blogul meu, ceea ce si fac acum, avand deja doua dintre ele.
Prima este o povestioara despre un purice indragostit de apa pe care Alexya i-a dat-o Laurei. Aceasta din urma s-a conformat cu brio si a scris ceva foarte frumos, ce veti vedea si voi mai jos.
Iar a doua este o rugaciune inchinata dragostei pe care a fost provocata sa o faca Andreea. Si aceasta a iesit super 🙂
Sper sa va placa 🙂 Vor urma si celelalte pe masura ce vor fi indeplinite termenele si le voi primi 🙂 Cititi si comentati va rog 🙂
“Vreau sa spun ca asta nu e ceva scris din propria mea initiativa.
Diferenta
Nu stiam ca puricii puteau avea sentimente atat de profunde, iar daca cineva ar simti durerea mea, ar muri negresit. Ma holbam fara speranta la dragostea mea imposibila. Tanjeam sa pot fi aproape de ea, dar mai degraba as prinde aripi si as trece Atlanticul.
Se scurgea usor, chinuindu-ma tot mai mult. Cu fiecare picatura cazuta, sufletul meu se impartea in doua. Nu stiam de unde aceasta iubire nenorocita, criminala. Nu stiam ca o faptura neinsemnata ca mine putea iubi intr-un asemenea chip.
Curgea in jos si inima se misca cu o viteza ireversibila, iar eu ma indreptam nebuneste spre ea.
Atat de pura, o puritate de nedescris si o frumusete imperceptibila. Cum poate un nimic ca mine sa iubeasca infinitul perfectiunii.
Se scurgea lin si fara griji in fata ochilor mei hipnotizandu-ma din ce in ce mai mult.
Imi privesc reflexia in apa cristalina si tanjesc dupa orice atingere neinsemnata pe care nu o voi primi niciodata.
Niciodata nu mai simtisem o durere atat de mare, de intensa ……. de dureroasa.
O priveam mereu, dar nu ma puteam apropia, nu o puteam atinge si asta ma distrugea particula cu particula.
Nu stiam ce era in mintea unei ape curgatoare, cum nu stiam nici ce e in mintea mea.
Topaiam singur pe marginea ei in incercari sinucigase de a o atinge. Dorinta arzatoare din mine invingea ratiunea minuscula a unui biet purice indragostit.
De ce era atat de dureros sa o privesc si sa stiu ca nu o pot avea vreodata? Daca durerea ma rupea in doua? Ce era cu sentimentele mele de nedescris? Ce era cu mine?
E normal ca un biet purice sa iubeasca cu atata ardoare? Nu. Dar e ceva normal in lumea asta oare? Durerea e normala, dragostea e normala, dorinta de a iubi e normala? Nu. Termenul de normal incadra prea putine lucruri.
Era normal sa-ti doresti ceva imposibil, dar nu era normal sa iubesti imposibilul. Cine ar fi crezut ca o inima minuscula poate cuprinde atat de multe sentimente straine, puternice si de nedescris, facand dintr-un purice amarat un poet indragostit, creand un purice si mai amarat care nu-si poate atinge telul, nu-si poate atinge rostul in lume.
Pentru ca rostul meu se afla in fata mea si curgea lin, zdrobindu-ma in bucati la fiecare picatura cazuta, omorandu-ma de viu. Pentru ca preferam sa mor, dar sa mor langa sensul meu pe lumea asta. Sa mor langa ea. As suporta orice, moarte, distrugere, orice pierdere era neinsemnata pe langa gandul ca as putea-o pierde. Durerea aceasta era de nedescris.
Niciun poet renumit, niciun romancier nu putea explica ce se afla in inima unui biet purice indragostit de criminalul lui, indragostit de apa.
Eram hotarat. Stiam ce voiam sa fac. Voiam sa fiu langa ea pe veci, chiar daca imi dadeam viata pentru acest lucru. Durerea de a o pierde era prea mare pentru mine, mult prea mare.
Am topait fericit pana la ea si m-am privit din nou in puritatera ei unica si fara sa gandesc am sarit in neant.
Apa ma tragea tot mai aproape de fund, inecandu-mi plamanii minusculi si lovindu-ma cu putere de pietre.
Arsura apei, ardea, ma ardea in interior, dar era mai suportabila, de o mie de ori mai suportabila decat pierderea ei. Moartea, vedeam moartea cu ochii si imi era o frica de nedescris, dar era mai suportabila, de o mie de ori mai suportabila decat pierderea ei.
Cine poate sti ce e in capul unui purice, daca nici puricele respectiv nu stia? Ma afundam tot mai mult in intunecimea apei ei mirifice, dureroase dar placute in acelasi timp. Asta era singura sansa de a ramane impreuna si imi dadeam cu fericire viata pentru ea.
Ea era raul meu purificator si acum aveam sa ramanem impreuna pe veci.
Inima mea implinita inceta sa mai bata si eu renuntasem demult la lupta pentru viata. Voiam sa mor, sa mor in bratele scumpei mele si sa ramanem asa, pe veci.
Asa sfarseste viata unui purice indragostit, pregatit sa faca orice pentru iubirea lui, chiar sa renunte la viata lui ,o face cu placere. Iubirea adevarata e cea fara de margini, e cea imposibila…”
si acum urmeaza Rugaciunea Andreei
“Rugaciune inchinata dragostei,
de Andreea
Dragostea-i nemuritoare
Odata ce devine infloritoare,
De aceea te rog
Dragoste fi induratoare
Ai grija de incepatoare
Nu le frange inimile
Nu le rani visele
Caci cu toti-avem speranta
Si tu trebuie sa ai toleranta!
AMIN.”
Sper sa va placa 🙂
Si acum a aparut si poezia despre Twilight pe care Alexya a primit-o ca provocare de la Eva
“Poezie 😦
Amurgul este prima privire,
Spre dragostea nemuritoare,
A doua suflete pereche,
Ce au fost legate pe vecie.
O fata s-a indragostit,
De un vampir smintit,
Dupa sangele ei,
Dupa dragostea ei.
Dragostea lor este primejdioasa,
Dar lor nu le pasa,
De suferintele si durerile dragostei
Ce urmau pe drumul nesigurantei.
Dar ei au crezut in ceea ce-I lega,
Si crezand, ei au vazut,
Ca sentimentul acela divin
A facut imposibilul sa fie posibil.”
My Third Blog 
Recent Comments